04x11

155 4 0

de greenvibes6

de greenvibes6

- Eu nu înțeleg de ce nu vrei să o publici. Sunt sigură că ar fi mulți dintre cititori care și-ar dori să o cumpere, îmi spune ea pe un ton autoritar.
- Nu știu, nu cred că ar fi prea mulți care chiar ar da bani ca să o citească. Plus că eu nu sunt scriitor, ar fi ciudat să scot o carte.
- Ei, da. Fii serios! Ai dreptate, nu ești scriitor. Ești enervant. Niciodată nu vrei să mă asculți, îmi spune ea, iritată.
- Poate am să o public, nu am zis niciodată "nu" vehement. Să vedem, nu știu ce va fi în viitor, i-am răspuns eu, încercând să o îmbunez un pic.
- Bine. Nu mai insist. Spune-mi ce s-a întâmplat mai departe, te rog. Deci erai în fața blocului...
Stăteam și mă uitam la ea și îmi era frică să mai pășesc. Niciodată nu mi-a plăcut să dau explicații și știam că acum voi avea de dat una. Afară ploua, ca să dramatizăm un pic scena, iar Ramona stătea nemișcată și mă fixa din priviri. Am simțit neputința în ochii ei și era pentru prima oară când îmi dădeam seama că îi pare rău cu adevărat. Ce faci când știi că o femeie te vrea cu fiecare părticică a sufletului ei? Când știi că ar face absolut orice, că s-ar umili în orice fel și că ar fi gata să renunțe la orice, doar pentru tine? Exact, îți pierzi interesul. Nu e vina ta, e doar condiția umană. Tu ești bărbat, ai nevoie de sentimentul de cucerire, tu trebuie să crezi că ai fost atât de bun și atât de original, încât ai făcut-o să îi placă de tine. Nu vrei să simți că o atragi deja și că nu trebuie să mai faci nimic pentru a-i câștiga afecțiunea. Mai întâi vrei să depui efortul și abia apoi să culegi laurii victoriei. Ca să-nțelegi, este exact ca și cum ai fi fotbalist și ai da un gol, din penalty, împotriva unei echipe care are un portar orb și legat de bara din stânga. Nu te poți bucura de golul ăla, tu vrei să-i dai gol lui Buffon, nu unui bufon. Cu cât ai muncit mai mult pentru a o cuceri pe o tipă, cu atât o vei fute mai bine când va veni momentul. Bine, dacă vezi că durează prea mult, există șansa să nu-i placă de tine, deci las-o în pace. E un pas mic de la "hard to get" la "viol", rămâi realist.
Mă rog. Revenind, îmi era teamă să mă apropii de ea. Îmi construisem un mecanism de apărare împotriva Ramonei și eram cumva resemnat în ceea ce o privește. Când nu îți
creezi așteptări, nu ai cum să suferi dezamăgiri. Așadar, dacă eu porneam de la premisa că nu îmi doream să mai fiu cu ea, nu aveam cum să mă confrunt cu un refuz. E pe sistemul dacă nu încerc, nu am cum să pierd. Corect. Dar nu ai cum nici să câștigi și ai să mori înecat în propria monotonie, îmbibat de regrete. În 9 cazuri din 10, o să regreți mai mult un lucru pe care nu l-ai făcut, decât unul pe care l-ai făcut. Pentru că ocazia nu o să revină niciodată. Dacă ai pierdut momentul, o să plece exact așa cum a venit. Eu nu cred că anii ne îmbătrânesc, ci regretele. Toți facem multe alegeri greșite în anumite momente din viața noastră, iar apoi ne dorim să dăm timpul înapoi și să procedăm altfel. Și începe să ne obsedeze acel lucru și încercăm să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă am fi luat decizia corectă, ne facem filmul vieții noastre din punctul ăla până în prezent și mereu va fi mai bun decât cel al realității. Și regretele nu vor pleca, se vor așeza pe părul tău sub forma firelor albe, pe fruntea ta sub forma ridurilor și o să-ți amintească de lucrurile pe care îți dorești să le fi schimbat, de fiecare dată când te uiți în oglindă. Cine nu și-a dorit măcar o dată să se întoarcă în timp? Să fim serioși!
Dă play la melodia asta:
TEASTA FEAT. SIMONA - SUNT DEPENDENTA
În timp ce o priveam cu sinapsele transpirate, mi-am adus aminte de o întâmplare drăguță. Eram în clasa a 7-a și trăiam prima mea iubire adolescentină. Fetița asta drăguță care stătea în prima bancă de la geam, mă făcea să-mi doresc să-mi împart sandwich-ul cu ea în fiecare pauză. Era tot timpul cu mâna ridicată pentru că mereu știa lecția, era preferata tuturor profesorilor și avea mereu cămașa călcată și, deși erau toate la fel, parcă uniforma ei era cea mai frumoasă. Mama ei nu o lăsa încă să se machieze, dar ăsta nu era un impediment în calea frumuseții ei. Nici nu îndrăzneam să mă gândesc la ea atunci când mă masturbam (hey! Abia descoperisem și eu laba și nu aveam acces la atâtea filme porno pe vremea aia), mi se părea prea pură și aveam impresia că aș denigra-o dacă aș aduce-o în fanteziile mele bolnave. Eu mereu am împărțit femeile în "tipe pe care le-aș fute" și "tipe pe care le-aș săruta pe frunte", iar Ramona era în capul listei din cea de-a doua categorie.
Niciodată nu aș fi avut curaj să îi spun că pentru mine, ea aduce soarele în fiecare dimineață și că mi-ar plăcea să mă lase să o țin de mână când ieșim de la școală, până ajunge în stația de autobuz. Nu, nu aș fi putut să fac asta niciodată. Așa că, știind că vine ziua de 8 martie, am decis să-mi strâng banii de mâncare (forțând astfel un început de ulcer, dar pana mea, iubire și inimioare) și să îi cumpăr un buchet de flori de Ziua Femeii. Sper să înțelegi că a fost un efort destul de mare pentru mine pe vremea aia. Eu primeam 10.000 (1 leu) pe zi la școală, iar un covrig era 2000 de lei. Un buchet de flori mai de Doamne-ajută, era vreo 150.000 de lei. Deci eu nu am mâncat 2 săptămâni și o zi la școală, doar ca să pot să îi fac un cadou Ramonei. Însă nu aveam de gând să-i spun că e de la mine, nicidecum. Urma să mă mulțumesc privindu-i zâmbetul acela plin de inocență din momentul în care o să găsească buchetul de flori pe bancă. Zis și făcut. Am strâns banii,

Suge-o Ramona

04x11

Povestiri promovate

Îți va plăcea și