05x02

148 4 0

de greenvibes6

de greenvibes6

"Băga-mi-aș picioarele în ăla care s-a gândit la un moment dat că nu îi mai place telefonul fix și că ar trebui să inventeze unul mobil, pe care să și-l cumpere oamenii, să scrie mesaje, să-și pună Guță la ringtone și să aibă opțiunea de a pune alarmă care să mă trezească pe mine în această dimineață", blahosloveam eu într-un somn semi-amorțit, în timp ce îmi adunam forțele ca să mă ridic și să mă duc până la birou ca să opresc alarma care-mi suna deșteptător. De ce era pe birou, mă întrebi? Pentru că știm cu toții că dacă vrei să nu te păcălești singur cu butonul de "snooze", nu-ți pui telefonul prea aproape de pat. Dacă trebuie să te trezești neapărat, îți pui telefonul la o distanță de câțiva metri de pat și astfel te vei obliga tu pe tine să te ridici din pat, înjurând, ca să oprești alarma și așa te asiguri că nu te culci la loc.
Mă rog, am reușit să-mi păcălesc somnul și m-am ridicat din pat, sărac de haine, dar bogat de amintirile serii precedente. Trebuia să mă duc, să servesc micul dejun, să mă comport ca și cum totul ar fi normal și să pară că nu-mi este dor de Anemona, deși îi simțeam lipsa mai des decât le lipsește agramaților din lista ta de facebook al doilea "i" din "să fii". Dacă nu înțelegi comparația asta, evită pe cât posibil să-ți manifești gândurile în scris pe site-uri
de socializare. Prietenii tăi virtuali o să dea like la absența ta din newsfeed-ul lor. În fine, trebuia să mă comport normal și să nu dau curs hazardului pe care mi l-a lăsat în suflet draga mea Anemona, după ce a plecat. Nu puteam să nu mă întreb ce face, dacă e bine sau nu. Încă aveam tricoul în care dormise ea cât timp a stat la mine și îmi era extrem de dificil să nu-i caut parfumul de fiecare dată când mă simțeam neputincios. Eram conștient că se va risipi și ăla, la fel ca amintirea ei. Dar până la urmă, decizia a fost a mea. Eu am ales să o îndepărtez și trebuia să trăiesc cu asta.
Sunetul unui SMS primit m-a salvat din căderea liberă printre pereții groși ai sufletului meu înmărmurit și am luat telefonul în mână pentru a-l verifica.
"M-am îmbătat și nu am mai venit să-ți fac laba aia aseară, dar sunt convins că te-ai descurcat și singurel. Vezi că diseară am nevoie de ajutorul tău, trec mai târziu pe la tine să-ți spun despre ce e vorba. Hai, ti pup". Mesajul era de la dragul meu prieten, Cătălin. "Of, Cătăline, dac-ai ști tu cine mi-a făcut mie laba aia aseară", mă gândeam eu zâmbind. Dar nu puteam să nu mă întreb oare ce puii mei o vrea ăsta de la mine și mai ales cu ce să-l ajut. I-am răspuns însă la SMS: "Îmi imaginez cu ce vrei să te ajut. Trebuie să te vezi cu o tipă și după ce o combini tu și o rogi să te lase să o sexezi, tu, fiind impotent, ai nevoie de cineva care să satisfacă fata. Sigur că da, te ajut, dar numai dacă e frumoasă. Sau dacă-i soră-ta. Sau mă-ta, nu-s pretențios."
Așa era relația dintre noi, făceam tot felul de glume nesărate și de prost-gust, dar nouă ni se păreau amuzante. Petreceam destul de mult timp împreună, ne uitam la toate filmele din lume și o seară dormeam eu la el, o seară el la mine. Beam bere în continuu, mâncam banane și fumam o tonă de țigări. La un moment dat, chiar ne-am gândit noi că ar fi o treabă foarte drăguță să ne apucăm să fumăm Ronson, fiindcă erau mai ieftine. Și de banii de care îți luai un pachet de Kent, de exemplu, îți luai două din celelalte. Dar prietene, nu pot să-ți explic în destule cuvinte cam cum erau țigările alea. Din ele nu trăgeai fumuri, trăgeai direct cancer. Știi cum mai pățești uneori când ești sărac și chitros și fumezi țigara până efectiv îți arde unghiile, te frigi la mână și ai gust de arsură în gură? Îl știi? Păi la țigările astea, simțeai toate lucrurile alea de la al doilea fum. Așa că trebuia să prețuiești cu adevărat prima inhalare și să ți-o amintești până termini țigara. Bine, e mult spus țigara, mai degrabă căcatul ăla de-l băgai în gură și îi dădeai foc la un capăt. Puteai la fel de bine să sugi dintr-un chibrit aprins, tot aia era.
Ideea e că noi petreceam foarte mult timp împreună. Și când am anunțat-o pe maică-mea că plec la Cătălin și că rămân peste noapte la el, Alfred s-a uitat cu suspiciune la mine:
- Măi, Andrei, stai puțin să vorbim ceva, mi-a spus ea. serioasă. - Hai, spune-mi repede, că mă grăbesc, i-am răspuns eu.

Suge-o Ramona

05x02

Povestiri promovate

Îți va plăcea și