01x02

1.3K 18 0

de greenvibes6

de greenvibes6

Ca să înțelegi mai bine evenimentele de aici, înainte să ți le povestesc, trebuie să te iau un pic cu mine pe cărarea amintirilor. Așadar, îmi aduc aminte de un moment de când eram în clasa a șaptea. Pe vreme aia îmi plăcea foarte mult de o fată. Nu aveam curajul să îi spun acest lucru și timp de mai multe luni am ținut acest secret doar pentru mine. Însă, la un moment dat, am decis să îi mărturisesc și ei ce simt pentru ea și să sper că și ea simte la fel. Am mers la ea la bancă și mi-am deschis sufletul în fața ei. Dar ea mi-a zis că nu îi place de mine pentru că sunt urât. Ca să fiu sincer, nici ea nu era tare frumoasă, dar era prima din clasă căreia i-au crescut țâțe. Lucrul acesta m-a durut foarte tare și atunci mi-am promis că am să fac tot posibilul să reușesc în viață, fapt care să mă ajute să am doar iubite dacă nu frumoase, măcar superbe.
După aia am plecat la facultăți în orașe diferite, iar acum ceva timp am văzut la ea pe facebook că s-a logodit. M-am uitat să îl văd pe norocosul băiat și am văzut ca e la fel de frumos ca o pungă de la Kaufland. Era mic, gras și roșu în obraji. Iar apoi m-am gândit la fetele cu care am avut eu contact în toți acești ani și am realizat că, plăcându-mi de fata aia atunci, nu conștientizam că puteam mai mult.
După zece ani, vreau să îi mulțumesc Ramonei că mi-a tăiat cu iataganul aripile unei iubiri infantile, ca să înțeleg că, în viață, mereu trebuie să îți dorești mai mult și să nu te mulțumești cu un lucru doar pentru că e la îndemână. Acesta a fost un moment de sinceritate, dar probabil că ceea ce vreau să zic prin toate aceste cuvinte sensibile este asta: Suge-o, Ramona! O să faci copii urâți pe care nimeni n-o să vrea să-i fută. Nimeni. Niciodată. Decât din milă. Sau pe bani.