It's late, love

Capitolul 5

Baekhyun reusii. A inceput sa respire din nou normal, calmandu-se.

—Foarte bine iubire, foarte bine.
Soptii el mangaindu-i spatele.

Baekhyun se cutremura cand auzii din nou acel apelativ. Iubea cand Chanyeol il numea iubire ori ii dadea apelative dragute. Baekhyun mereu a iubit tot ce tine de omul ce il tinea acum in brate. Era gresit. Era total gresit.

—Lasa-ma sa plec. Te rog.
Spuse Baekhyun. Simtea ca ceva urma sa se intample si nu era de bine.

—Baekhyun, te rog. Trebuie sa ma crezi. Ti-am acordat atat de mult timp. Te-am lasat sa te gandesti atat de mult. Inca nu e momentul Baekhyun? Inca nu e momentul sa stiu ce se intampla cu noi?

Baekhyun tremura imediat cum ochelarii sai erau impinsi usor deasupra capului. Nu. Nu se poate.
Chanyeol se apropie. Mult prea aproape.

Ii privii buzele si toate amintirile cele mai urate ii apar in fata ochilor.
Baekhyun isi pune mana deasupra buzelor lui Chanyeol si cu lacrimi in ochii facu contact vizual din nou.

—Nu o sa te iert. Pentru ce s-a intamplat nu o sa te iert niciodata.
Spuse Baekhyun cu vocea indurerata. Mainile lui Chanyeol cad usor de pe spatele brunetului.

—Baekhyun...te rog. A-am gresit. Te rog...
Se balbaie el.

—La revedere...Chanyeollie.

Chanyeol priveste cum marea lui iubire se indeparteaza. Atat de locul in care se afla cat si de inima lui.

—Nu o sa renunt! Nu o sa te las sa pleci Baekhyun! Ai auzit?
Striga roscatul simtindu-si inima indurerata.

Inca il purta. Baekhyun inca purta inelul. Nu a fost un inel de logodna, ci unul de promisiune.

Acum doi ani, cadoul de Craciun pentru Baekhyun a fost acel inel.

Flashback

Baekhyun era atat de entuziasmat. Nu era primul sau Craciun impreuna cu Chanyeol, dar cu siguranta era atat de special. Era primul lor Craciun impreuna cu familiile lor. Acasa la Baekhyun se organiza o cina festiva la care parintii lui Chanyeol erau invitati. Acestia stiau deja de relatia copiiilor lor si erau atat de bucurosi ca baietii lor erau fericiti si impliniti.
Baekhyun este tras afara in zapada de iubitul sau care alerga prin curte razand.
—Chanyeol e frig. O sa racesti daca te arunci in zapada.
Rase Baekhyun urmarindu-l.
—Hai iubire, nu e chiar asa rece. Ce parere ai daca am face dragoste chiar aici? In zapada?
Intreba Chanyeol soptindu-i in ureche, prinzandu-i soldurile.
—Chanyeol!
Baekhyun roseste lovindu-i usor umarul.
—Atunci... ce zici de camera ta? La caldura, noi doi sub patura.
Mainele sale cad spre fesele lui Baekhyun strangandu-l usor.
—C-Chanyeol... nu imi face asta. Parintii nostri sunt aici.
Tremura el sub atingerile baiatului.
—Am ceva pentru tine.
Zambii el punand mana in buzunar.
—Am crezut ca mi-ai dat deja un cadou.
—Asta este...cu adevarat cadoul tau. Doar nu ai crezut ca ti-as fi daruit cu adevarat un album de poze.
—Chanyeol! Ce e asta?
Intreba el balbaindu-se.
—Iti promit Baekhyun! Iti promit ca te voi iubii toata viata mea! Iti promit ca in viitor acest inel, nu va fi doar unul de promisiune. Te iubesc! Te iubesc atat de mult!
Barbia lui Baekhyun tremura si simte lacrimile curgand.
—Yaaa, puiul meu plangi?
Chanyeol ii mangaie chipul.
—Nu plang.... eu doar... eu sunt atat de fericit!
—Mana ta.
Baekhyun isi intinde mana si accepta inelul care avea gravat initiala numelui sau. Mana lui Chanyeol. El avea un inel asemanator.
—De ce ambele au B?
—Pentru ca tu, privind acest inel te vei gandii la mine. Eu, privind initiala numelui tau, ma voi gandii la tine. Mereu.
—Dragoste,afara e foarte frig. Spuse el punandu-si mainile in jurul gatului sau. Camera mea...nu e cred ca e suficient de calda.Crezi...crezi ca ai vreo idee cum sa o putem incalzii?
Intreaba Baekhyun jucandu-se cu degetul la fermoarul gecii sale.
—Oh, am cateva idei.

Flashbak end.