Un elev excelent,cu bursa de merit, note doar de zece. Haine simple, deobicei colorate, ochelari cu rama neagra, fata palida si buze roz, ochii mari si plini de stele, zambetul pe buze afisat in permanenta,corp micut si fragil si voce de inger.
Tot...
Dupa mult timp, Baekhyun a dormit confortabil si atat de linistit. In timpul noptii, cand simtea ca ii este frig, se apropia de corpul lui Chanyeol care emana caldura,iar acesta ii primii in bratele lui, sarutandu-i fruntea. Bratele lui Chanyeol in jurul sau il faceau sa se simta protejat si linistit. Inima ii batea normal insa stia ca in orice moment i-ar putea sarii din piept. Buzele lui Chanyeol, pe pielea lui, ii dadeau fluturi in stomac. Totul era atat de perfect! Baekhyun credea ca ar putea plange pana la extenuare daca de dimineata cand se va trezii, va realiza ca totul era un vis. Insa nu era. Chanyeol era cu adevarat langa el. In aceeasi camera unde, in urma cu mult timp, si-au daruit unul altuia tot ce au mai de pret si toata iubirea pe care o au. Dis de dimineata, Baekhyun se trezeste asa cum nu se astepta. Atat de confortabil, atat de calduros. Isi deschide ochii si priveste spre cea mai frumoasa imagine a vietii sale. Baekhyun privii spre corpurile lor si realizeaza ca spatele lui Chanyeol era gol, intrucat toata patura era pe corpul lui Baekhyun . Se intinde punand o buna parte din patura pe Chanyeol, invelindu-l cat sa se incalzeasca apoi plaseaza un pupic scurt pe buzele iubitului sau. Pentru ca acum, Chanyeol si-a recapatat acest rol minunat in viata lui. Pentru ca era ceea ce Baekhyun iubea cel mai mult pe lume. Cel putin asa credea chiar acum.
Doamna Byun i-a invitat pe cei doi la micul dejun, asigurandu-se ca bagajul lui Baekhyun este gata si ca totul este la locul lui. Femeia privii uimita spre fiul ei care radea cu gura pana la urechi, atunci cand Chanyeol a alunecat in zapada. Chanyeol privii spre el apoi il trage in zapada jucandu-se.
Baekhyun al ei era din nou fericit. Zambea din nou. Inima ei de mama stia ca a luat o decizie corecta atunci cand si-a convins sotul sa ii mai acorde o sansa lui Chanyeol. Era ca si fiul lor si stia ca il iubeste din toata inima pe Baekhyun.
—Baieti, o sa raciti. Striga ea stand in pragul usii cu doua paturi. Baekhyun fuge in bratele mamei sale punand patura pe umerii sai asteptand ca si Chanyeol sa faca acelasi lucru. Chanyeol primeste patura apoi merge in spatele lui Baekhyun cuprinzandu-l in bratele sale pentru a se simtii mult mai cald, lasand un pupic pe obrazul sau. Baekhyun se simtea anormal de fericit. Inainte era foarte indragostit de Chanyeol incat simtea ca poate zbura, dar acum...acum era diferit. Era cu adevarat, indragostit pana peste cap si il iubea pe Chanyeol orbeste. E adevarat ca nu era foarte bine sa te indragostesti atat de tare de cineva, insa...nu facea asta intentionat.
Baekhyun se aseaza pe scaunul pasagerului din dreapta lui Chanyeol. Atatea amintiri i-au trecut prin fata ochilor. Chanyeol il ducea de nenumarate ori acasa cu masina cand terminau cursurile, seara cand ieseau la plimbare, la intalniri, cand mergeau in vacanta. Masina aceea era o alta amintire a lui Baekhyun. O amintire pe care o iubea. Atat de multe lucruri pe care le iubeste pentru ca ii amintesc de Chanyeol. Chanyeol ii prinde mana, punand-o pe piciorul sau, atunci cand il vede pe Baekhyun curprins in gandurile sale.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—Esti ok? Intreaba Chanyeol sarutandu-i mana. —Da. Doar ma gandeam... Zambii el. —La ce? —La noi. Chanyeol priveste luminos spre iubitul sau zambindu-i larg.
