It's late, love

Capitolul 13

Baekhyun era abatut. Timp de un an de zile l-a evitat pe Chanyeol cat de mult a putut, l-a ignorat cand a trebuit, l-a respins din nou si din nou iar acum afla ca...ca nu a fost complet vina lui. Bineinteles ca a avut o parte din vina pentru ca l-a lasat pe Mingdae sa conduca! Insa...daca le-ar spune acum parintilor sai ar face rau? Ar creea cearta? Se vor supara pe Mingdae? Doamna Byun a fost foarte clara atunci cand a spus ca Chanyeol nu mai are voie sa aiba vreun contact cu copiii ei. Ba chiar a vrut sa il mute pe Baekhyun la alta universitate, insa din fericire directorul nu a vrut sa ii aprobe cererea.

—Domnule va rog! Nu ma puteti lasa sa plec.
—Baekhyun stii bine ca nu am voie sa te tin aici cu forta.
—Va rog! Mama ajunge in cateva minute.Ii puteti spune ca voi repeta anul daca ma transfer acum, ca voi pierde bursa.
—Uite cum facem, o sa o conving insa trebuie sa facu ceva pentru mine.
—Orice!
—Vreau sa devii presedintele consiliului de organizare a evenimentelor.
—E-eu? Credeti ca ma pot descurca?
—Cu siguranta! Oh...doamna Byun.
Spuse directorul atragandu-i atentia.

Vantul a inceput din nou sa bata, iar Baekhyun nu avea nicio idee cum sa scape de probleme pe care le intalnea constant. In momentul acela, tot ce isi dorea era o imbratisare. Intotdeauna era atat de bine cand in cele mai urate zile din viata lui, se duce in parcul central si statea sub coroana unui copac, ascuns in bratele protectoare ale lui Chanyeol. Intotdeauna se simtea ca acasa. Baekhyun iubea cand in zilele de iarna, friguroase, sa se intoarca acasa si sa fie foarte cald, precum in zilele de vara. Iubea caldura. Asa se simtea in bratele lui Chanyeol. Insa acum, cand a ramas singur, parca nicaieri nu mai este...acasa.
Fara a realiza incepe sa suspine des si isi sterge lacrimile ce se adunau in barbia sa, continuand sa mearga cu privirea in pamant. Corpul ii tremura si i se facea tot mai frig. La un momentdat se opreste intrucat isi simte respiratia ingreunata si fara sa se mai gandeasca se aseaza pe iarba incercand sa se calmeze. Tocmai avea o criza respiratorie. Ceva nu era bine in organismul sau. Inspira si expira de cateva ori, insa faptul ca se gandea neincetat la faptul ca este singur, ca nimeni nu e acolo sa il ajute, ii ingreuna starea.
Isi tine mana la gat simtindu-se sufocat apoi incearca sa respire din nou. Datorita efortului, incepu sa ameteasca.
—Baekhyun!!
Baekhyun nu se putea uita la persoana ce il striga, fiindu-i foarte frica de atacul pe care il avea, insa dupa cateva secunde simte niste maini pe corpul sau clatinandu-l usor.
—Baek respira. Haide, te rog. Inspira din plamani apoi expira lent.
Baekhyun facea exact asa cum i se spunea, linistindu-se atunci cand un miros familiar incepea sa se simta. Era Chanyeol.Si Baekhyun era atat de fericit ca...Chanyeol l-a auzit chemandu-l. Erau conectati unul cu celalalt si Baekhyun iubea asta. Stia ca oriunde s-ar afla, atunci cand se va gandii la Chanyeol si isi va dorii cu tot sufletul sa vina, el va venii. Intotdeauna a fost asa.
—Chanyeol...
—Te rog nu vorbii, doar respira.
Spuse Chanyeol mangaindu-i chipul, deschizandu-i apoi inca un nasture al camasii sale albe.
—Mingdae mi-a spus totul.
Spuse Baekhyun facandu-si curaj sa il preasca in ochi.