It's late, love

Capitolul 3

Baekhyun nu putea nega ca timp de doua ore a simtit o agitatie continua. A incercat cu toata vointa sa fie atent si sa priveasca spre profesorii si colegii sai ce se aflau pe scena, insa nu a reusit.
La un momentdat, analiza in detaliu persoana care era conturata de o lumina puternica, asa cum vedea el. Era atat de diferit. Era mai inalt, corpul sau era mult mai bine antrenat asa cum se observa, zambetul mai larg, ochii mult mai bine conturati, hainele tot mai simple, negre, parul rosu aprins. Buzele pline si...Baekhyun putea simtii chiar in acel moment dulceata acelor buze pe buzele lui, trecandu-si involuntar limba peste buza inferioara.
La sfarsitul ceremoniei, Baekhyun se ridica de pe scaun aplaudand impreuna cu restul publicului zambind spre oamenii de pe scena. Atat de captivat a fost de barbatul din public incat nu a observat ca unul dintre seniorii lui, care erau deja in anii de doctorat, tocmai a prezentat cartea pe care urma sa o lanseze.

Luhan priveste iar si iar spre prietenul sau. Daca i-ar spune acum ca barbatul pe care l-a privit ore intregi, si-a atintit ochii catre ei oare ar i-ar face un bine?

—Hei Baek.
Spuse Luhan temator.

—Da?
Zambii el.

—Nu te uita acum, dar...Park se uita la tine.
Baekhyun se albii la fata apoi involuntar ochii lui sar pe corpul barbatului. Asa era. Au facut contact vizual in acel moment. Baekhyun inghitii in sec apoi ii prinse bratul lui Luhan si se indreapta impreuna spre iesire.

—Esti ok?
Intreaba Luhan vinovat.

—Da, da sunt bine. Am doar nevoie de ce timp sa...sa ma gandesc.

—Stiam ca nu ar trebui, insa ti-am spus asta pentru ca sunt atat de sigur ca toata ceremonia ai asteptat un mic semn.

—D-despre ce vorbesti?
Intreba Baekhyun jenat.

—Baekhyun, sunt prietenul tau. Ti-am spus deja. Nu ma poti mintii, te cunosc mult prea bine si observ toate lucrurile astea. Vad ce simti.

—Luhan...nu intelege gresit.
Ofta el. Stia ca Luhan are dreptate.

—Ai sentimente pentru el Baek. Si puternice!

Luhan se astepta la orice altceva insa...chiar nu se astepta ca prietenul sau sa isi ridice fata din pamant avand ochii plini de lacrimi.

—Imi pare rau.
Spuse el suspinand.

Luhan il trage in brate, mangaindu-i spatele.

—Linisteste-te. E normal sa ai sentimente Baek. Si e normal sa mai ai sentimente pentru el, a fost important in viata ta.

—De ce ma bantuie inca? De ce nu ma lasa sa plec?

Luhan zambii.

—Poate asteptarea si suferinta asta vor aduce ceva foarte frumos in viata ta.
Zambii el stergandu-i lacrimile.