It's late, love

Capitolul 22

Se apropia de ora sase si Baekhyun trebuia sa vorbeasca repede cu parintii sai despre faptul ca a ales. A ales sa fie fericit, iar fericirea lui era acumulata din toate zambetele si momentele petrecute cu iubirea vietii lui, pentru ca intradevar, era mai sigur ca niciodata ca Chanyeol e alesul sau.

—Mama, tata vreau sa vorbim cateva minute.
Spuse el asezandu-se pe patul din camera parintilor sai.
—Noi voiam sa mergem la plimbare. Sigur nu mergi cu noi?
Intreba mama sa aranjandu-si coafura.
—Vreau sa va spun ceva. E delicat...
—Fii direct.
Spuse domnul Byun incaltandu-se.
—Vreau sa fiu fericit.
Spuse el brusc.
—Scumpule, nu esti fericit? Ce se intampla?
—Mama, ultimul an a fost cel mai urat din intreaga mea viata.
—Yaa, Baekhyun de ce spui asta acum?
—M-am gandit foarte bine si am ajuns la o decizie. Vreau sa imi reiau viata de unde am abandonat-o acum un an. Vreau...sa fiu cu Chanyeol.
Spuse el cu lacrimi in ochi.
—Baekhyun am mai vorbit despre asta.
Spuse tatal sau albindu-se la fata.
—Am mai vorbit si de aceea m-am gandit de o mie de ori iar acum sunt sigur. Asta e ceea ce vreau si ceea ce ma va face fericit.

Dupa o discutie de cateva minute intregi in care Baekhyun si-a plans amarul pe umarul mamei sale, aceasta in sfarsit a inteles ca fiul ei suferea cu adevarat. Suferea dupa o persoana pe care inca o iubea in ciuda tuturor lucrurilor intamplate. Pe care a iubit-o tot timpul.
Fiind instiintati de sosirea lui Chanyeol in cateva minute, sotii Byun au preferat sa amane momentul cand vor da ochii cu Chanyeol intrucat nu stiau daca totul va merge bine si nu ar fi vrut sa inrautateasca starea lui Baekhyun. Insa de foarte multe ori lucrurile nu ies asa cum le planificam, astfel ca fix in momentul in care cei doi au parasit cabanuta lor, Chanyeol a aparut in fata usii cabanutei unde statea Baekhyun.
Chanyeol roseste si se apleaca respectuos spre cei doi soti apoi ii privii cu teama.
—Buna seara. C-Craciun fericit.
Spuse el timid tinandu-si mainile la spate.
—Buna seara Chanyeol.
Spuse doamna Byun, iar starea lui Chanyeo se imbunatateste cand observa zambetul micut din coltul gurii sale.
—Ce te aduce aici?
Intreaba domnul Byun privindu-l strict.
—Baekhyun m-a chemat. A spus ca vrea sa mearga acasa.
—Poftim? Baekhyun nu ne-a spus nimic din toate astea.
Baekhyun deschide usa tinandu-si bagajul in mana insa se opreste in usa cand observa cele trei persoane.
—Baek, unde te duci?
—Oh...voiam sa merg acasa. Voiam sa va sun dupa ce as fi plecat.
Spuse el timid privind apoi spre Chanyeol.
—Cum sa pleci asa? Fara sa ne anunti prima data?! Si de ce sa pleci?
Intreba tatal sau.
—Iertati-ma dar...am nevoie sa merg acasa. Nu mai pot sta aici. Nu ma simt bine.
Cand domnul Byun era gata sa vorbeasca din nou, sotia sa l-a intrerupt.
—Bine. Dar am o conditie.
Ochii lui Baekhyun sclipeau a fericire.
—Ramaneti aici noaptea asta pentru ca s-a anuntat viscol si se va intuneca curand. Nu vreau sa patiti ceva pe drum.
Chanyeol tocmai incerca sa isi tina zambetul imens.
—Multumesc.
Spuse Baekhyun apoi privii cum parintii lui se indeparteaza.
Intotdeauna cei doi i-au acordardat libertate. Au avut incredere in el si au facut tot ce a stat la dispozitia lor pentru a-si face copiii fericiti. Erau niste parinti uimitori.
—Intra.
Spuse Baekhyun usor timid facandu-i loc.
—Sunt total surprins...nu ma asteptam ca lucrurile sa decurga asa.
Chicotii Chanyeol insa cand privii interiorul cabanutei, ramase surprins.
—Locul asta...
Spuse el sclipindu-i ochii.
—Iti...amintesti?
Intreba Baekhyun rosind.