It's late, love

Capitolul 17

Cand Baekhyun a ajuns acasa, familia lui era deja gata de plecare, punand bagajele in masina.
—Buna!
Spuse Baekhyun cand ajunge langa ei.
—Hei scumpule hai grabeste-te trebuie sa plecam. Schimaba-ti hainele.
Spuse mama lui urmandu-l in casa.
Baekhyun isi face drum spre bucatarie cautand o vaza in care pune apa, apoi aseaza trandafirul inaintru.
—Este foarte frumos, nu credeam ca se gasesc trandafiri pe vremea asta.
—Da, ciudat.
Spuse Baekhyun aranjand din nou floarea apoi o duce in camera sa.
Zambii dulce spre vaza pe care a pus-o pe birou apoi isi schimba hainele.
Astazi era ziua. Trebuia sa le spuna parintilor lui despre accident.
Ajunsi la destinatie, spre seara doamna Byun a venit cu ideea de a lua cina in oras. Astfel puteau admira privestea, se vor putea bucura de aerul curat si miscarea face bine.
In drum spre oras, plimbandu-se in spatele parintilor sai, zambeste trist cand isi aminteste de sarbatorile de iarna de acum doi ani. Se afla in acelasi loc, pe aceeasi alee plimbandu-se mana cu iubitul sau.

—Este atat de frumos aici, nu crezi?
Intreba Baekhyun admirand peisajul.
—Da, foarte frumos.
Raspunse Chanyeol analizandu-i chipul.
Baekhyun observa apoi chicotii lovindu-l usor in umar punand mainile lor ce erau impletita in buzunarul lui Chanyeol.
—Ce faci?
Rase Chanyeol.
—Mi-e frig.
—Omo, vrei sa intram aici? Iubitul meu are nevoie de o ciocolata calda?
Intreba Chanyeol tragandu-l de obraji tachinandu-l.
—Chanyeol! Ti-am spus sa nu ma mai tratezi ca pe un copilas.
Spuse el dandu-si ochii peste cap apoi zambii.
—Dar imi place sa am grija de tine. Haide, te vei incalzii.
Spuse tragandu-l in cafenea. Chanyeol avea dreptate. O ciocolata calda a fost perfecta.
Imediat cum au pornit din nou la plimbare, Baekhyun avea mult prea multa energia. La un momentdat Chanyeol chiar s-a trezit cu o greutate in spate. Iubitul lui avea nevoie sa fie carat in spate deoarece il dureau picioarele dupa plimbarea lunga.
El doar a acceptat ducandu-l inapoi la cabana.

Baekhyun priveste spre cafeneaua ce nu se schimbase deloc. Era in acelasi loc exact la fel.
—O sa raman cateva minute aici, mergeti fara mine.
—Dragule, luam cina impreuna. Poti venii maine, stam toata saptamana aici.
—Ok..
Odata ajunsi la restaurant Baekhyun nu isi gasea linistea. Era emotionat si nu stia cum ar trebui sa inceapa.
—Trebuie sa spun ceva.
Spuse el prinzand un strop de curaj.
—Ce s-a intamplat?
Intreaba mama sa fiind atenta.
—Pai...stiti ca acum un an...
—Nu e de bine.
Spuse domnul Byun.
—Tata asculta-ma. Am fost la Mingdae lunile trecute. El..el a mintit.
—Poftim? Nu e copilul lui nu-i asa?! Stiam eu!
Spuse doamna Byun gata sa isi apeleze nora.
—Nu asta spunea! Bineinteles ca este copilul lui! In ziua accidentului...Mingdae nu era pe scaunul pasagerului. Era la volan.
Spuse Baekhyun infricosat de urmari.
—Poftim?! Baekhyun ce tot spui acolo?
Baekhyun incearca sa le povesteasca ceea ce a aflat de la fratele sau insa...nu era asa cum s-a asteptat.
—Baekhyun, daca spui asta doar sa il aperi pe Chanyeol sa stii ca nu te cred ok?
—Suna-l pe Mingdae. Nici eu nu am crezut prima data, insa...a spus adevarul.
—Inca mai ai sentimente pe Chanyeol?
Intreaba tatal sau privind spre fiul lui ce devenise timid.