It's late, love

Capitolul 11

—B-Baekhyun...
Soptii el abea putand vorbii, incercand sa se ridice in coate cat si isi poata privii fratele in ochi.
—Hyung, te rog nu te ridica. O sa te ranesti.
Spuse el mangaindu-i bratul protector.
—Nu ai mai trecut de foarte mult timp pe la mine, am crezut ca m-ati uitat.
—Iarta-ma te rog, eu doar... am fost foarte ocupat.

Spuse Baekhyun inghitind in sec. In realitate, nu a venit sa isi viziteze frate  atat de des intrucat, privindu-l, aceeasi zi ii apare in minte. Aceeasi durere.

—Esti bine? Cum merge facultatea?
Intreba Mingdae mangaindu-i bratul.
—E ok. Ai nevoie de ceva? Aveti nevoie? Sa cumpar ceva? Sa...sa va ajut prin casa ?
—Heei, nu te preocupa. Tot ce trebuie sa faci este sa inveti ok? Trebuie sa termini facultatea si sa mergi pe drumul tau. Am incredere ca poti face asta.
Spuse cel mai in varsta.
Baekhyun il privii in ochi cateva secunde intregi, apoi barbia incepe sa ii tremure infricosator si se arunca in bratele fratelui sau.
—Nu mai rezist Mingdae. Nu mai pot suporta si  stiu ca nu ma vei putea ierta.
—P-poftim? Ce vrei sa spui?
Intreba barbatul mangaindu-i parul. Era confuz. Nu stia ca Baekhyun are probleme.
—Eu inca il iubesc Mingdae. Il iubesc mai mult cu fiecare secunda care trece si crede-ma te rog! Am incercat tot ce am putut sa nu i mai fac, sa il las in trecutul meu si sa merg mai departe.
—Daca il iubesti de ce nu esti acum cu el? De ce nu il lasi sa iti spuna totul?
—Ce mai este de spus in plus?
Intreaba Baekhyun privindu-l cu ochii plini de lacrimi.
In camera se lasa o tacere inconfortabila, fiecare dintre cei doi frati ramanand pe ganduri. Fiecare avea un secret, ca orice om. Toti avem secrete care trebuie sa ramana nespuse pentru bine celor pe care ii iubim. Cand Mingdae era gata sa deschida gura si sa se elibereze de secretul pe care l-a tinut atata timp, fratele sau a vorbit.
—Plang in fiecare seara, gandindu-ma la tot acest timp pe care l-am petrecut atat de...jalnic. Timp de un an intreg am stat cu aceeasi carte in mana, recitind-o iar si iar, ascultand aceasi melodie, privind aceleasi persoane, gandindu-ma la acelasi barbat. Crezi ca daca te indepartezi o sa fie bine pentru amandoi, ca spatiul si timpul vor rezolva totul. Ca dupa ce totul se uita, vor revenii vremurile cele mai frumoase ale vietii. Dar nu a fost asa. Viata e doar o minciuna pe care o traim zilnic. Viata e doar un boomerang care, de fiecare data cand se intoarce, te loveste in fata. Stii, spuse Baekhyun privindu-l din nou, imi urasc viata.
Mrturisii el.
—Baekhyun mereu te-am crezut un copil inteligent. Tu...tu il cunosteai atat de bine pe Chanyeol? Stii ce fel de persoana este?
—Normal...am il cunosc de atatia ani.
—Atunci...de ce nu ti-ai dat niciodata seama ca te minte? Te-am mintit zilnic pana in prezent.
—P-poftim?
Baekhyun incepu sa tremure. Totul se transforma in mai rau!