•·༓·•
Nu pot să cred că ieri am pierdut toată ziua jucându-mă jocuri video, iar acum am test. Mă plimb prin clasă cerând ajutor, dar fără niciun rezultat. Colegii cu care mă înțeleg nu au învățat, iar tocilarele clasei nu ar ajuta pe nimeni.
Arunc o privire în jur și văd că Amalia mă privește zâmbitoare.
Amalia mă privește.
Amalia...
După câteva secunde își pleacă privirea și realizez că aveam gura căscată. Îmi trec mâna prin păr încercând să mă redresez.
Haide, nu fi un pămpălău!
Mă îndrept cu pași mici spre banca Amaliei. Respir adânc. Oricum m-a văzut deja.
— Ai învățat ceva?
Propria voce mă zgârie pe creier. De când vorbesc așa pițigăiat?
— Da. Vrei să te ajut să copiezi sau să îți explic?
— Păi, mă opresc să îmi dreg vocea, nu am învățat nimic. Crezi că pot să mai prind ceva acum?
— Sigur, spune lovind cu mâna scaunul liber de lângă ea.
Deschide caietul și îmi arată lecțiile. Scrisul ei mi se pare copilăros, iar schemele de pe margine sunt mici, dar clare. Din când în când mă întreabă dacă am înțeles, iar eu dau din cap și încerc să explic cu propriile cuvinte.
Parfumul ei mă face să ard pe dinăuntru. Îmi schimb poziția pe scaun, chinuindu-mă să ignor senzațiile ciudate. Mâinile ni se ating din greșeală și abia mai respir, dar ea nu pare să realizeze.
— Cred că la ultimul exercițiu ne va da să facem asta, spune arătând cu degetul ultima lecție. E cel mai greu de înțeles.
— Lasă! Mai bine repet ce mi-ai explicat până acum.
Dau să mă ridic, dar își pune palma pe brațul meu. Privește ecranul telefonului, apoi se întoarce spre mine. Se încruntă.
— Mai avem zece minute de pauză și alte câteva minute până vine profa în clasă. Eu zic să încerci și asta.
Timpul se oprește în loc. Suntem doar noi doi: un pierde-vară și o fată mult prea drăguță pentru el.
— Deci?
Își trage mâna, dar am senzația că a lăsat un tatuaj permanent în acea zonă.
— Cum vrei tu-..
Mă opresc înainte de a-i rosti numele. Ar suna prea intim.
Zâmbește și îmi explică pas cu pas exercițiul, iar după câteva minute repetăm și celelalte lecții.
— Bravo! Știam că ești mai deștept decât pari, râde și își ridică palma la nivelul feței.
Dau să bat palma cu ea, dar cineva mă lovește pe umăr.
— Ce faci în locul meu? se răstește Sara.
— Am venit doar–
— Nu te las în locul meu la test. Dispari!
Mă ridic și îi fac semn să se așeze. Amalia își mușcă buza de jos și pare că se abține să nu râdă.
Cum poate să suporte tot pachetul ăsta de nervi? A uitat cum a vorbit despre ea?
•·༓·•
Cel mai lung capitol de până acum. După cum v-am promis, Amalia lovește din nou. Hihihi!
Credeți că simte și ea ceva pentru David? Oare el ar trebui să fie mai îndrăzneț?
Ce părere aveți despre Sara? În capitolul doi a bârfit-o pe Amalia, dar s-a interesat de ea când a durut-o spatele.
Ne vedem luni cu un capitol nou. xoxo ❤️
CITEȘTI
Un babel al atracțiilor
Short Story|| Proză scurtă | Ficțiune adolescenți || Nu ar trebui să ne schimbăm pentru nimeni, așa că ne ținem tari, pe poziții. Totuși, nu e amuzant că atunci când privim în urmă, totul este diferit? David nu s-ar schimba pentru nimeni. Însă ul...
