•·༓·•
Ea a spus că pot trece peste. Eu nu am crezut-o și nici acum nu o cred. Poate nu vreau să trec peste. Poate sunt destul de prost încât să o plac chiar dacă ea m-a refuzat. Da, așa sunt. Am încercat să mai intru în vorbă cu ea de atunci, dar totul sa limitat la conversații simple dintre doi colegi. Așa cum a fost mereu.
Iar acum stau în fața oghinzii și îmi potrivesc cureaua de la blugi. Peste o oră începe a doua ședință foto pentru album. Colegele mele au insistat să ne facem toți două ședințe. Prin „colegele mele” nu mă refer la Amalia. Ea doar s-a supus majorității. Așa a făcut mereu. Când am întrebat-o de ce, mi-a spus că încearcă să evite conflictele.
Mă enervează că e așa. Cred că ar putea foarte bine să lupte. Cred că ar câștiga.
Îmi trec mâinile peste tricou, dând la o parte scamele imaginare, apoi îmi privesc părul în oglindă. Îmi stă perfect azi. La fel cum mi-a stat și în ziua când Amalia a venit pentru prima oară cu aparat dentar. Strălucea pe dinții ei albi. Era sexy. I-am cerut să facem o poză. Singura noastră poză împreună. A zâmbit încrezătoare.
Apoi am căutat pe google cum e să săruți pe cineva cu aparat dentar. După ce am citit mai multe păreri am realizat că e o întrebare inutilă pentru că oricum, nimeni nu știe cum e să o săruți pe Amalia. Fie că poartă aparat, fie că nu poartă.
Ies din casă cu cheile de la Audi în mână. Deblochez mașina și urc la volan, pornind motorul. Mă îndrept spre casa lui Sabin. El încă nu are permis, așa că i-am promis că îl duc eu. Claxonez de câteva ori până iese prietenul meu, cu țigara între degete. Eu nu mai fumez de câteva luni. Am renunțat pentru că mă încetinea la pregătirea pentru Academie.
— Ce-i cu tricoul ăsta? Credeam că mergem să îi dăm pe spate pe toți, comentează Sabin în loc de salut.
— Nu pe toți, răspund fără să vreau.
— Hopa, hopa, râde dându-mi un cot.
— Termină! Conduc acum.
— Ușurel cu tonul că de asta îți iei reject de la tipe. Chiar, bro, când te cuplezi cu Amalia?
— O să afli la momentul potrivit.
— Ce înțepat ești azi!
Îmi dau ochii peste cap, puțin amuzat de replica lui. Continui să fiu atent la drum și mă bucur că Sabin nu mă mai deranjează cu întrebări compicate. După cincisprezece minute parchez și cobor din mașină. Mai avem de mers vreo cinci minute pe jos până la lacul unde facem pozele. Pomii sunt înfloriți, împrăștiind în jur un parfum puternic și cred că vor iesi niște poze minunate aici.
Ajungem lângă lac și o caut cu privirea pe Amalia. Poartă o fustă bej și un tricou alb. Părul care îi trece acum peste umeri este prins în partea de sus cu o panglică și lăsat liber în partea de jos. Are un aer fresh. Mă bucur că de data asta nici eu nu m-am chinuit prea mult. Perechea de jeansi clasici și tricoul alb sunt suficiente. Sunt eu. Acel eu de zi cu zi, cel de care își vor aminti colegii.
Și sigur își va aminti și Amalia, pentru că astăzi o voi săruta. M-am gândit mult la asta. Eu nu accept un refuz.
•·༓·•
Bună!
Marea întrebare a capitolului: cum e să săruți pe cineva cu aparat dentar? Aveți vreo idee? :)))
Aveți grijă de voi! Serios!
- Rebeca ❤️
CITEȘTI
Un babel al atracțiilor
Short Story|| Proză scurtă | Ficțiune adolescenți || Nu ar trebui să ne schimbăm pentru nimeni, așa că ne ținem tari, pe poziții. Totuși, nu e amuzant că atunci când privim în urmă, totul este diferit? David nu s-ar schimba pentru nimeni. Însă ul...
