•·༓·•
Îmi masez tâmplele și mă las pe spate în scaun. Am nevoie de o pauză. Deja se întunecă afară. Nu mă gândeam că voi învăța atât de mult azi, după petrecerea de seara trecută. Însă se pare că învățatul a fost o evadare bună din dramele mele. A mai fost și folositoare pentru că se apropie sfârșitul primului semestru.
Când tâmplele nu îmi mai zvâcnesc, mă întind după telefon. Am o notificare pe instagram și cinci mesaje de la Briana, așa că intru pe conversație să le citesc.
Îi e dor de mine.
Super...
Stau și mă gândesc ce aș putea să îi răspund. Acum că mi-am încheiat jocul cu ea nu mai sunt nevoit să o mint. Mie îmi e dor de ea? Nu prea cred. Au trecut doar câteva ore de când ne-am văzut de dimineață. Totuși, nu a fost așa rea noaptea cu ea. Iar după ce am văzut-o pe Amalia coborând din acea mașină nu știu ce să mai cred despre ea. Poate Briana merită o șansă reală. Poate. Ies din conversație, hotărât să îi răspund mai târziu, când voi fi decis.
Apăs pe notificarea de la instagram. Un cont cu un username ciudat mi-a dat tag într-o postare. Când mă uit mai atent, văd că e vorba chiar de poza cu Amalia de azi dimineață. E poza făcută de Briana. Nu pot să cred că a postat-o și le-a dat tag tuturor colegilor.
Arunc o privire în comentarii. Scenariile pe care și le fac cei mai mulți îmi fac stomacul să se întoarcă pe dos. Încep să tremur, așa că îmi las telefonul pe birou.
Respir adânc, încercând să mă liniștesc. Nervii nu mă ajută niciodată. Și din câte am exeprimentat până acum, nici gelozia nu mi-e prietenă.
Mama avea dreptate.
Mi-am făcut niște scenarii despre Amalia și m-am lăsat condus de gelozie, deși nu aveam nicio dovadă că am dreptate. Realizez că am început să vorbesc cu Briana pentru că eram gelos și asta m-a adus într-un punct și mai rău. Nici nu am mai mers la sală în perioada asta. Dacă nu eram împreună cu ea, nu mergeam cu ea la acea petrecere și nu reușea să facă poza ce stârnește atâtea discuții. Nu mai vreau să fac aceeași greșeală.
Mă întind după telefon și copiez link-ul postării. Caut profilul Amaliei de WhatsApp prin membrii din grupul clasei. Apăs pe numărul ei și dau să îi trimit un mesaj.
Eu: Ceau! Sper că nu îți stric seara, dar mă gândeam că ar trebui să vezi asta.
Lipesc link-ul și trimit mesajul înainte să apuc să mă răzgândesc. Nu știu cum am avut curajul să fac asta.
Minutele trec, iar eu privesc spre mesaj și aștept ca ea să îl vadă. Inima îmi bate tot mai tare și încep să cred că nu a fost o idee prea bună.
Sigur am scris corect? Mai bine scriam altfel.
Într-un final cele două bife se fac albastre, semn că a văzut mesajul. E prea târziu ca să dau înapoi.
Oare știe cine sunt?
Amalia scrie.
Eu privesc ecranul fără să clipesc.
Amalia: Ceau, David! Nu strici nimic. Acum mă uit.
•·༓·•
Bună seara, minunaților! Sper că v-a plăcut și acest capitol, deși a prezentat mai mult ceea ce simte și crede David și nu a avut multă acțiune.
Ce părere aveți despre primele mesaje dintre David și Amalia? Ce credeți că va spune Amalia când va vedea postarea?
Aveți vreo idee de ce a coborât dimineața Amalia din mașina aceea și de ce avea o pernă la ea?
-Rebeca
CITEȘTI
Un babel al atracțiilor
Short Story|| Proză scurtă | Ficțiune adolescenți || Nu ar trebui să ne schimbăm pentru nimeni, așa că ne ținem tari, pe poziții. Totuși, nu e amuzant că atunci când privim în urmă, totul este diferit? David nu s-ar schimba pentru nimeni. Însă ul...
