•·༓·•
Am parte de un alt moment de tăcere. Înghit în sec și îmi trec mâna speriat prin păr. Ce tocmai am făcut? Acum va spune că nu mă place. Trei, doi...
Un râs grosolan mă trezește la realitate. Caut cu privirea sursa acestui zgomot și dau de unul dintre prietenii lui Victor care se ține de burtă și râde cu poftă. Îi fac semn să tacă, dar e prea târziu.
— Mai e cineva cu tine?
— Da, sunt cu niște prieteni.
— Atunci... a fost o provocare?
Inflexiunea vocii ei îmi face inima să bată mai repede decât un toboșar profesionist. Este cumva dezamăgită? De ce?
— De asta ai zis că trebuia să îmi spui. Era o provocare. Bine, David. Chiar sunt obosită și nu am chef de glume.
— Glume? Nu sunt glume. A fost o provocare, dar nu am glumit. Am fost provocat să îmi mărturisesc sentimentele, mă apăr speriat.
Nu aud niciun răspuns. Privesc ecranul să văd dacă mi-a închis în nas, dar nu s-a întâmplat asta.
— Alo?!
— Da... Cred că ar fi mai bine să vorbim altă dată. Amandoi suntem obosiți acum.
— Da, da, normal că vorbim, răspund grăbit.
Îmi vine să îmi dau câteva palme. Acum sigur nu mai vorbim. Închid apelul și îmi arunc telefonul pe masa din fața mea.
— Amalia?! Serios, David? O prințesă mai pretențioasă nu puteai să găsești? mă ia Sabin la rost.
— Auzi? Chiar sunt curios pe cine ai fi sunat tu.
— Curios să rămâi, răspunde râzând de parcă ar fi spus cea mai bună glumă de anul ăsta.
— Dar cine e Amalia?
Întrebarea lui Victor mă ia prin surprindere.
— Nu fă pe prostul! Mi-ai trimis odată poză cu ea și te-ai lăudat că ai vecine bune.
— O colegă antisocială.
Răspunsul meu și al lui Sabin vin la unison. Mă întorc încruntat spre el. I-aș servi câțiva pumni acum, dar sunt prea amețit și mi se închid pleoapele de somn.
— Atunci o știu. Stă în blocul de peste drum. Vrei să te conduc acum până la ea, să-i faci o vizită? întreabă și ridică din sprâncene.
— Nu.
Ceilalți râd pe înfundate și își dau coate bolborosind tot felul de glume proaste. Iau o pernă de la spatele meu și o arunc spre ei. Nu îi nimeresc, dar măcar acum s-au oprit.
— Oricum, nu cred că te-ar primi. E pocăită¹.
— Ce legătură are religia?
— Băi, astea se căsătoresc virgine. Am un prieten care o plăcut o tipă d'asta și-o rămas cu ochii-n soare.
— O tipă. Nu înseamnă că sunt toate la fel, răspund încercând să mă conving pe mine. Încetează să mai bagi toți oamenii în aceeași oală!
— Și tu încetează să-ți mai faci speranțe deșarte!
— Mai taci! Nu-i ca și cum o vreau doar în patul meu.
— Bine, bro. Atunci îți urez de pe acum casă de piatră!
•·༓·•
¹pocăit(ă) = 1. A deveni adept al anumitor secte religioase creștine. 2. Denumire populară folosită pentru protestanți.
CITEȘTI
Un babel al atracțiilor
Short Story|| Proză scurtă | Ficțiune adolescenți || Nu ar trebui să ne schimbăm pentru nimeni, așa că ne ținem tari, pe poziții. Totuși, nu e amuzant că atunci când privim în urmă, totul este diferit? David nu s-ar schimba pentru nimeni. Însă ul...
