Demonic Love

Capitolul 4

Ajungem într-un final la destinație și intrăm în parcarea subterană a cinematografului.

- Ne așteaptă în fața standului cu popcorn, ne informează Dan în timp ce pășim în clădire.

Imediat ce ne întâlnim cu ceilalți, sora mea îmi face cunoștință cu fiecare în parte: David, un tip blond și slab a venit împreună cu iubita lui Ela - de la Mihaela – o țipă cu par verde prins în coadă, mică de statură și durdulie; Kevin – un tip brunet și zvelt ce poartă ochelari de soare la ochi deși ne aflăm într-un cinema și o fată pe nume Miranda cu acid hialuronic în buze și o fustă ilegal de scurtă.

Ah! Desigur, și Cezar, care stă cu nasu-n telefon și nici măcar nu ne-a sesizat prezența.

- Bună! îi spun nesimțitului de aseară, după ce am terminat de făcut cunoștință cu fiecare-n parte.

În mod deloc surprinzător, acesta nu-mi răspunde la salut; își ridică capul și mă privește preț de o secundă, după care își reîntoarce atenția asupra telefonului, lăsându-mi cuvintele în aer. Este din nou îmbrăcat din cap până-n picioare în negru și pare a scrie un mesaj, tastând cu o mână, iar pe cealaltă ținându-și-o în buzunar.

- Frate, te-a salutat fata, îl atenționează David, observându-i gestul nepoliticos.

- Neinteresant, răspunde el pe un ton indiferent continuându-și treaba.

Toți pufnesc în râs.

Vrea doar să te scoată din sărite.

Ei încă râd.

E un frustrat fără cei șapte ani de acasă și nu merită efortul.

- Nu îl băgă în seamă, Ana! A trăit douăzeci și trei de ani fiind un dobitoc și i-a intrat în reflex, îmi explică Kevin, făcând abstracție de faptul că acesta îl aude. Te vei obișnui cu el, adăugă, punându-mi un braț pe după umeri.

Simt un miros familiar când Kevin se apropie de mine, dar nu-mi pot da seama unde l-am mai întâlnit.

- Mai fă-mă odată dobitoc și-ți bag ochelarii în fund, scuipă Cezar oprindu-se din tastat.

- Gata băieți, intervine Miranda – față cu aspect de prostituată. Hai să mergem!

Intrăm pe rând în sala de cinema. Atunci când ajungem în dreptul scaunelor noastre, am neplăcuta surpriză să constat că trebuie să stau lângă Cezar – care stă în dreapta mea și lângă Miranda, în stânga.

De ce nu am rămas acasă?

Încerc să rămân liniștită, însă nu trec nici cinci minute și Victoria, Dan și Kevin se ridică și ies din sală, deranjând tot rândul. Când se întorc, observ că mirosul ciudat pe care l-am simțit atunci când Kevin s-a apropiat de mine a devenit mai puternic, iar acum sunt mai mult ca sigură că l-am mai întâlnit undeva.

- Cum se numește filmu'?

Miranda are o voce pițigăiată.

- Nu-mi aduc aminte, recunosc eu. Îmi pare rău.

Își așează picioarele pe scaunul din față și jur că aproape îi pot vedea chiloții.

- Horror, dacă te ajută. Îți plac filmele de genul acesta? o întreb amabil.

Aștept câteva secunde, dar ea nu-mi răspunde.

- Îți plac? insist.

Nici măcar nu cred că îmi sesizează prezența.