Description: Taehyung și Jungkook sunt împreună de câțiva ani deja, iar şatenul, Taehyung, vrea să-l convingă pe Jungkook să adopte un copil. (Jungkook-brunet)
Words: 1505
Taehyung stătea pe canapea și aștepta. În mare parte aștepta ca Jungkook să ajungă acasă, mai ales că ura atunci când acesta întârzia, iar Jungkook știa asta. Şatenul încă se gândea la ce discutase cu prietenul său care adoptase un copil. Desigur, Taehyung dorea din tot sufletul să adopte un copil, poate chiar doi și să-și întemeieze o familie completă. Desigur, îl iubea pe iubitul său, iar ăsta era și motivul, dar știa că Jungkook va refuza propunerea, iar asta îl deprima puțin pe Taehyung, care adora din tot sufletul copii. Se gândea de atât de multe ori cum ar fi să aibă un copil și să îl îngrijească, să-l învețe, să-l ajute la fiecare pas.
Gândurile băiatului au fost întrerupte de ușa de la intrare, pe care intră un Jungkook obosit după o zi grea la muncă, dar ca de fiecare dată, ascundea oboseala sub un zâmbet satisfăcut atunci când şatenul îl ținea în brațe și îi spunea cuvinte dulci. Dacă ar fi să fie sincer, Jungkook credea că ar înebunii fără Taehyung în viața sa. Băiatul era raza lui de soare care îi lumina viața, sau mai bine spus era însăși viața sa. Îl iubea din tot sufletul și era dependent în cel mai inocent mod cu putință de el și de atingerile sale, căci Taehyung ca persoană era sprijinul, sfătuitorul, prietenul și iubitul său, iar el era ca un sclav în fața lui, pentru că toți prietenii lor spuneau că dacă Taehyung ar vrea luna de pe cer, stelele și marea, Jungkook i le-ar fi adus în cel mai scurt timp cu puțină, căci el credea că îngerul cu care fusese binecuvânta merita orice.
Şatenul sa ridicat în două secunde de pe canapea și destinația lui era ușă de la intrare, unde cel mai probabil Jungkook ori cădea din picioare de oboseală, ori era cu nervii la pământ, iar el era acolo să-l ajute, ca de fiecare dată când acesta ajungea înaintea brunetului acasă. Desigur, și Taehyung lucram era profesor universitar la o școală de arte, iar Jungkook era criminalist. De cele mai multe ori Jungkook ori stătea peste program, ori își ajuta vriun prieten sau era solicitat să rămână peste program.
Ajuns în dreptul ușii, zâmbi când îl văzu pe Jungkook care când îl observă la rândul său zâmbi. Brunetul își deschise brațele pentru bine meritata sa îmbrățișare, iar Taehyung practic se aruncase în brațele sale, pentur că avea din ce în ce mai puțin timp pe care să-l petreacă împreună cu iubitul său. Jungkook își așeză mâinile în jurul taliei lui Taehyung, iar acesta își ridică brațele și le înfășură în jurul gâtului brunetului. Şatenul își ascunse capul în umărul iubitului său, inspirând adânc mirosul parfumul iubitului său, și putea spune că în sfârșit a ajuns acasă.
'Te simți bine?' tonul brunetului suna îngrijorat, iar acesta își duse o mână la capul şatenului și îi ridică ușor bărbia, ca mai apoi să depună un mic sărut pe buzele sale. Taehyung doar închise ochii la senzația atât de cunoscută, dar totuși atât de satisfăcătoare, căci senzația buzelor brunetului peste ale sale îl făcea euforic și îl făcea să uite de toată oboseala și stresul din acea zi, măcar și pentru cinci minute.
Brunetul începu să-i mângâie ușor capul și să se joace cu părul moale al îngerului din brațele sale, apoi îl luă în brațe și-l duse până la canapea, acolo unde se așeză cu un Taehyung îngândurat în brațe. Jungkook aștepta. Știa că era inutil să-l forțeze pe şaten să spună ceva, așa că doar se făcu mai comod pe canapea și așteptă răbdător ca Taehyung să spună ce are pe suflet.
'Jungkookie...' spune acesta în șoaptă, neștiind cum să abordeze subiectul. 'Te ai gândit vreodată cum ar fi ca noi doi să... să adoptăm un copil?' spuse acesta într-un final. Acum se aștepta la practic orice reacție din partea iubitului său și chiar spera ca refuzul brunetului să nu fie unul prea dureros pentru Taehyung, care dorea din tot sufletul acel copil.
