Description: relația lui Taehyung cu Jungkook nu pare a mai merge
(Jungkook-brunet Taehyung-argintiu)
Words: 2402
[Necorectat]
Cei doi stăteau pe canapea și priveau televizorul, cel puțin asta era cea ce încerca Taehyung să facă, căci Jungkook îl privea de parcă ar fi vrut să-i zboare capul de pe umeri. Nu îl putea învinovăți, dacă ar fi fost el în locul brunetului probabil ar fi făcut o scenă în fața tuturor și probabil ar fi împărțit și niște palme, dar brunetul doar îl privi trist, distrus. Îi părea rău și chiar nu știa de ce făcea ce făcea, brunetul îi oferea tot și îi făcea viața mai frumoasă, însă el era o târfă și continua să se dea la oricine îi trecea prin cale.
Jungkook se satură să privească. Se ridică de pe canapea și se duse în dreptul lui Taehyung, doar ca apoi să se pună peste el și să-l imobilizeze mâinile și picioarele. Îl privi direct în ochii, fața sa fiind la doar câțiva centimetri distanță de fața temătoare e argintului. Cum Jungkook îi imobilizase ambele mâini cu o singură mână, pe cealaltă o ridică și o îndreptă spre fața băiatului imobilizat care la început chiar a crezut că brunetul l-ar putea lovi, dar tot ce făcu Jungkook fusese să îi mângâie ușor obrazul. Îl aruncă o privire scurtă, doar că mai apoi să-și zdrobească buzele de buzele argintiului. Îl sărută apăsat și drăgăstos, dar în același timp sărutul lor era unul pasional, ce putea deveni ușor unul păcătos. Taehyung adora săruturile iubitului său, mereu erau alt fel, iar asta era cel mai incitant. Taehyung își eliberă mâinile și apoi le plasase pe spatele brunetului, în timp ce Jungkook se gândea ce ar trebui să facă. Cei doi se despărțiră și se priveau adânc în ochii. Brunetul continuă cu săruturile până pe gât și începu să-i facă semne vizibile pe tot gâtul, scoțând de la Taehyung sunete înfundate de plăcere. Cea ce l-a surprins pe argintiu a fost faptul că Jungkook i-a făcut semnele la vedere, deșii el preferă ca tot ce se întâmplă între ei să rămân între ei și nimeni să nu afle. Jungkook încercă să se ridice, dar Taehyung era mai rapid și își duse un braț după gâtul brunetului, iar cu cealaltă mână își trecu încet degetele peste chipul bunetului, analizând fiecare trăsătură. Ochii curioși ce îi urmăreau atent mișcările lui Taehyung se opriră peste ochii celuilalt când degetele sale ajunseră peste buzele brunetului.
'Nu sunt destul?' Jungkook sparse tăcerea.
'Ești mai mult decât destul.' spuse ferm argintiul, în timp ce își trecea degetele peste buza de jos a băiatului.
'Atunci nu ai mai face cea ce faci. Dacă chiar vrei să mă părăsești, ar fi mai bine să îmi spui în față asta, chiar am obosit. Iar data viitoare când îmi propui să ieșim în oraș, amintește-mi că ar fi mai bine să mă dau cu capul de un stâlp până intru în comă.' acestea fiind spuse, Jungkook părăsi camera și se îndreptă spre dormitorul pe care îl împărțea cu argintiu, în timp ce Taehyung doar privea în urma sa cu o urmă de regret.
***
Trecură deja câteva ore, iar Jungkook încă nu părăsise camera în care se duse. Argintiul se duse la ușa camerei și bătu încet. Niciun răspuns nu se auzi, cea ce însemna că cel mai probabil Jungkook dormea sau citea o carte. Deschise ușa iar ce văzu îi rupse inima. Un brunet cu ochii în lacrimi și cu căștile în urechi ce stătea și privea tavanul nu era o imagine prea plăcută pentru argintiu. Se apropie reticent de pat și se așeză, la o distanță destul de mare de brunet. Se întinse pe spate și începu și el să privească tavanul. Nu știa ce să facă sau să spună, dar să știe că brunetul nu îl mai iubește era un sentiment mai sfâșietor decât putea el suporta. Jungkook pe de altă parte, îi sesiză prezența din prima, dar continuă să privească neutru tavanul, care deveni extrem de interesant pentru ambi. Piesa pe care o asculta se termină cu multe minute în urmă, acum liniștea fiind singurul zgomot care îi umplea urechile, în timp ce inima i se golea de iubire și corpul de energie. Nu, iubirea pentru Taehyung nu se termina, era imposibil, îl iubea mai mult decât se iubea pe el însuși, dar iubirea pentru sine și pentru umanitate, pentru lucrurile inocente în care crezuse până acum, era pe terminate. Dacă nu făcea ceva, urma să ajungă ceva ce nici el nu era în stare să suporte.
