Description: Jungkook nu a crezut niciodată în aparențe, iar asta l-a ajutat să-și găsească un refugiu
Words: 1842
["Conține limbaj licențios"]
[Necorectat;]
Un cartier drăguț, o casă respectată și întărită, în care demoni mișună ca la ei acasă. Jungkook privea tavanul de aproape o oră în care liniștea domnea, dar liniștea se sparse când un țipăt se auzi de undeva din bucătărie. Din nou, băiatul se obișnui deja cu atmosfera bolnavă ce domnea în așa zisa sa casă. Auzi un sunet metalic, mai putu auzi cum farfuriile cad neglijente pe podeaua rece. Deja nu mai suporta situația și deabia începu spectacolul. Știa prea bine că părinți săi nu se vor oprii din țipete și reproșuri prea curând, așa că își desprinse privirea de pe tavanul negru coperit de stele fosforescente și se ridică încet, apucă rucsacul ce se odihnea undeva în apropiere și îndesă în el mai multe schimburi, hotărât să dispară câteva zile, poate așa vor realiza și părinți săi că el încă există. Se uită în oglindă și realiză că e încă în pijamale, așa că pur și simplu apucă un hanorac negru și niște blugi rupți, se îmbracă rapid și își ciufuli părul. Coborî scările și aruncă o privire spre bucătărie când trecu în dreptul ei și văzu cum mama lui îi dădu o palmă tatălui său, spunând-și în minte că asta va lăsa un semn vizibil pe față tatălui său, dar nu-i părea rău, și-o merita. Înaintând spre ușa de la intrare, neobservat fiind de părinți săi, acesta își încălță teniși negri și își luă tălpășița. Deschizând ușa de la intrare fusese surprins să constate că afară era noros, dar ăsta doar îl bine dispuse, cu puțin noroc urma și să plouă. Desigur, Jungkook adora când afară era înnorat, căci îi dădea o stare de liniște absurdă când simțea melancolia lumii ce se odihnea sub norii pufoși, ce în unele cazuri distrugeu clipele frumoase ce se dori petrecute sub razele blânde ale soarelui, nu sub stropi de ploaie, dar lui nu-i păsa asta, tot ce îi păsa era faptul că urma să înnebunească dacă măi stătea mult sub același acoperiș cu cei doi ce se numeau constant părinți săi.
Jungkook mergea pe străzile relativ pustii, privind din când în când cerul, apoi asfaltul, într-un gest cursiv. Nu trecu mult timp și ajunse la locul mult dorit. Într-un parc, pe o bancă stătea un băiat cu păr albastru ce fuma senin dintr-o țigară. Purta niște haine lejere și părea mulțumit de el însuși. Jungkook se apropie de acesta și constată că avea ochii închiși și că nici măcar nu îi observase prezența. "Târfa" își puse Jungkook și se apropie de băiat, mai apoi îi luă țigara din mâna și o aruncă la un coș de gunoinde de lângă bancă, nu înainte să o stângă. Băiatul cu păr albastru își ridică privirea, zâmbind moale când îl văzu pe Jungkook, mai apoi trăgându-l de mână până în brațele sale, într-o îmbrățișe de urs.
'Ți-am spus să nu mai fumezi!' spuse Jungkook în timp ce se făcea confortabil în brațele băiatului.
'Iar eu ți-am spus să nu mai fugi de acasă, dar tu tot nu vrei să mă asculți.' băiatul îl privi oarecum amuzat pe Jungkook, care doar se încruntă.
'Kim Taehyung, nu mai rezist o zi acolo și în plus nu se cheamă fugit de acasă dacă ei oricum nu știu de existența mea.' chiar dacă cuvintele erau adevărate și știa asta prea bine, tot îi lăsară un gust amar pe limbă.
Taehyung doar oftă și îl privi cu regret pe micuțul, care nu era chiar așa micuț, din brațele sale. Îi știa povestea, știa că părinților săi le păsa doar de aparențe, iar atunci când nu se mândreau cu fiul lor bun la toate, uitau de existența acestuia. Desigur, știa și faptul că Jungkook nu avea liniște acasă, certurile fiind la ordinea zilei, iar el, Kim Taehyung, cu capul în nori fiind probabil și cel mai nepăsător om din întreg orașul deveni stâlpul de sprijin și refugiul băiatului. Nu mulți avuseră curaj să se apropie de el, dar Jungkook se luase de el prima dată când îl văzu, căci fuma într-un parc plin de copii. Și acum își amitea cu drag acele clipe, dar acum parcă norii negri de pe cer s-au așternut și peste povestea lor. Jungkook se consuma din ce în ce mai tare din cauza familiei sale, chiar dacă făcea să pară că e nepăsător, Taehyung știa.
