Description: Taehyung vrea să se lupte cu Jungkook, cel mai rău băiat din liceu, dar acesta e prea drăguț și inocent ca Jungkook să se atingă de el sau mai exact să se lupte cu el.
Words: 1157
[Necorectat]
Taehyung își privea nervos prieteni, deși era nou la acest liceu, avea deja câțiva prieteni, majoritatea îi cunoscu online sau pur și simplu se împrieteni repede, blondul fiind cea mai sociabilă și amabilă persoană pe care o poți întâlni. Însă acum era alt ceva la mijloc, ce îl făcea pe Taehyung să-și șteargă zâmbetul de pe buze și să-l înlocuiască cu o încruntătură. Prieteni săi tocmai ce îi povesteau despre nici nu mai știe ce băiat din școală care practic a distrus inima sau a băgat în spital multe persone. Desigur, e doar o exagerare, nici prieteni săi nu au nicio idee despre cine e Jungkook cu adevărat, însă Taehyung era nervos, nu i se părea normal ca unele persoane să se ia de celelalte doar pentru distracție. Însă acum toți se îndreptau spre următoarea oră, în timp ce Jimin îi mai spunea despre împrejurimi lui Taehyung.
Deodată, privirea blondului căci pe două persoane, ce erau înconjurate de mai mulți elevi, ce stăteau într-un cerc, pregătiți de spectacol. Unul dintre ei era lipit de dulapuri, în timp ce celălalt îi ținea gulerul cămăși în mână și îl forța să-l privească. Îl auzi pe Jimin cum spune că acela e Jungkook și cel mai probabil următoarea sa victimă, iar asta îl făcu sa se impacienteze și mai tare. Fără să realizeze își lăsa rucsacul jos, mai apoi străbătu toată mulțimea, până ajunse în dreptul celor doi. Nu știa ce face, dar creierul său lucra la rece și înțelegea că trebuie să facă ceva. Îl împinse pe Jungkook, un băiat cu păr negru și ochii mari ca de căprioară, poate că dacă nu ar fi fost un nenorocită ce se ia de persoane Taehyung l-ar fi considerat drăguț, dar nu era cazul. Băiatul ce până acum era imobilizat de Jungkook căzu pe jos din cauza șocului, doar ca mai apoi să dispară din peisaj, mai repede decât credea blondul că e posibil. Jungkook se întoarse spre blond, iar când îl văzu oftă și-și dădu ochii peste cap, alte persoane care cred că el e cel rău în poveste. Telefonul său vibră, semn că primise un mesaj. Îl scoase, în timp ce Taehyung îl privea confuz, se aștepta la o bătaie bună până acum, dar și el, cât și mulțimea, realiză ușor că brunetul nu are chef de bătaie. Jungkook însă citi mesajul de la Jennie, în care îi mulțumea că la ajutat în cea ce privea iubitul ei agresiv. Da, băiatul care tocmai placă era iubitul ei și da, o agresa. Era disperată, iar atunci când Jungkook a văzut cum plâng lângă un copac bătrân din parc, a decis că o va ajuta, iar asta a și făcut, știa că dacă îl va speria și amenința, tipul se va speria și o va lăsa în pace.
Acum, majoritatea elevilor își văzu de treabă, căci deja era momentul să între în clase, orele încăpând, însă Taehyung și Jungkook erau încă acolo, pe hol. Taehyung aștepta o explicație, sau ceva, orice.
'De ce te-ai luat de el?'
'Nu e treaba ta, prințesă.' spune Jungkook și încearcă să plece spre cursul său, dar deodată cineva îl trage în spate, mai apoi simțind din plin pumnul pe care Taehyung i la oferit fix în față.
Jungkook și-a plasat mâna pe obraz, doar că contrar așteptărilor lui Taehyung, doar a zâmbit ușor, lăsând la iveală cea mai drăguță față din lume.
'Și aş putea întreba ce a fost cu asta?' spune Jungkook chicotind.
'În primul rând, nimeni nu mă numește prințesă. În al doilea rând, nu am terminat discuția, needucatule. În al treilea rând, o meritai.' spune blondul simplu, dar mândru de el.
'În primul rând' spuse brunetul cu o voce pițigăiată, încercând să imite vocea lui Taehyung. 'Îți spun cum vreau eu să-ți spun, prințesă' accentuă acesta ultimul cuvânt. 'În al doilea rând, nici nu e nevoie, nu am ce explicații să-ți dau ție. Iar la final, și tu ai merita multe...' spune el cu un rânjet mic pe buze.
Taehyung încerca să-l lovească din nou, însă de data aceasta nu ai reuși, iar totul se întoarse împotriva sa. Jungkook îi prinse mâna și îl întoarse cu spatele la el, lipindu-l violent de pieptul său, cea ce îi aduse lui Taehyung o tentă rozalie în obraji. Mai apoi, brunetul îi prinse cealaltă mână cu mâna să liberă, și-și împletici degetele cu ale sale. Inima lui Taehyung bătea nebunește, se aștepta la o bătaie bună, nu la asta. Jungkook se aplecă puțin, în așa fel încât buzele sale întredeschise revărsau respirație sale înfierbântate peste urechea lui Taehyung, care dacă nu ar fi fost ținut de brunet, cel mai probabil s-ar fi topit toate, sau ar fi căzut pe jos.
'Știi, dacă voiam să te bat, o făceam de la început.' în timp ce vorbea, buzele mari și rozalii ale brunetului îi atingeau urechea lui Taehyung, asta făcând situația și mai ciudată pentru el. Se simțea copleșit, și ar minți dacă ar spune că nu-i place, însă simțea ceva în stomac, ceva ce nu-i dădea pace, în timp ce sângele alerga alert prin venea sale, pompat de inima ce mai avea puțin și îi sărea din piept.
Blondul tresări când simțit nasul rece al brunetului cum îi atinge ușor obrazul, care era fierbinte și mai roșu decât o însăși roșie. Taehyung lăsa un oftat să îi părăsească buzele trandafirii, și în final se relaxă. Parfumul bunetului era unul calmant, nu putea recunoaște bine aroma, însă mirosea divin. Jungkook își retrase mâna de pe talia lui Taehyung, băiatul abia atunci realizând că aceasta era acolo. Brunetul îi mângâie obrazul, iar Taehyung zâmbi involuntar. După alte câteva minute, ore, zile, ani? Cine știe, oricum Taehyung se simțea prea bine în brațele brunetului pentru a mai vrea să plece de acolo. Însă Jungkook își retrase mâinile, nu înainte să plaseze un sărut dulce pe tâmpla blondului. Brunetul chicoti și placă de lângă băiat, mai apoi clopoțelul se făcu resimțit peste Taehyung, și-l scoase din starea de visare.
Prieteni lui Taehyung l-au găsit pe blond, dar nu în starea în care se așteptau ei. Chiar se așteptau ca acesta să fie bătut până să aibă nevoie de intervenți medicale, însă acesta avea obrajii roșii și părea gata să explodeze. Jimin imediat apăru lângă el, iar Taehyung se ascunse la pieptul său, începând să mormăie chestii fără sens, în timp ce un anumit brunet îl privea de la distanță, și poate ar fi stat să vadă toată scena, însă Yoongi l-a târât după el până la bibliotecă. Yoongi știa clar că nu e ultima dată când brunetul o să fie prin preajma băiatului, nu când realiză că fratele său se îndrăgosti.
_______________________
Sper că va plăcut
