Tu...
M-ai privit cu ardoare,
cu dorință, cu multă emoție,
Mă simțeai în fiecare stare,
îți eram în suflet explozie...
M-ai privit înfometat de dor,
cuprins de senzații și fiori,
Simțeai cum pierzi controlul ușor,
timpul și spațiul ne erau doar spectatori.
M-ai privit cu teama de a mă pierde,
Cu teamă de abandon și durere,
Dar mi-ai dat drumul mult prea repede,
Multă nesiguranță, prea puțină încredere...
M-ai privit așa cum nimeni altcineva nu ar putea,
Cum nimeni nu ar înțelege,
Haotic dar liniștit, ca noaptea,
Am fost tot ce nu puteai alege,
M-ai privit sedus de a mea iubire,
Sedusă am fost și eu de false jurăminte,
Și m-ai lăsat într-o continuă cădere,
Dominată de nepotrivite sentimente...
CITEȘTI
Zbucium
PoetryTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
