Cine știe ce va fi mâine?
Poate o să doară,
poate o să fie ultima oară,
când noi o să ne privim,
ultima oară, când o să iubim...
Azi tot ce-mi doresc
e să te cuprind cu forță,
să mă lași să te iubesc,
să-ți topesc sufletul de gheață.
Cine știe ce va fi mâine?
Câte lacrimi și câte suspine,
vor rămâne în final,
cum te voi striga: străine,
cum mă vei uita superficial...
Azi, tu ești aici, lângă mine,
azi, ne este bine...
ne iubim chiar dacă doare,
vom continua și în viața următoare...
Căci, cine știe ce va fi mâine?
Poate o să doară,
poate o să fie ultima oară,
când noi o să ne privim,
ultima oară, când o să iubim...
Azi tot ce-mi doresc
e să te cuprind cu forță,
să mă lași să te iubesc,
să-ți topesc sufletul de gheață.
Cine știe ce va fi mâine?
Câte lacrimi și câte suspine,
vor rămâne în final,
cum te voi striga: străine,
cum mă vei uita superficial...
Azi, tu ești aici, lângă mine,
azi, ne este bine...
ne iubim chiar dacă doare,
vom continua și în viața următoare...
Căci, cine știe ce va fi mâine?
CITEȘTI
Zbucium
PoetryTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
