Azi, eu nu mai plâng,
dar nici nu mai râd,
eu nu te urăsc,
dar nici nu te mai iubesc...
Numele meu tu îl ignori,
numele tău nu-mi mai dă fiori,
privirile se ocolesc,
și trandafirii de la tine se ofilesc...
Azi nu mai doare ca înainte,
dar încă mai sunt cuvinte,
nespuse, dar care rănesc,
încet ele se răspândesc...
Ne rupem de trecut,
cu greu, dar am știut,
conștienți de la început,
noi am decăzut...
Azi, zâmbim,
iubim,
dar pe altcineva,
timpul nostru a expirat deja...
CITEȘTI
Zbucium
PoesiaTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
