Dar,
încă îmi invadezi fiecare vis,
fără tine totul pare atât de imprecis,
te caut în fiecare zâmbet din jurul meu,
cine ar fi crezut că o să fie atât de greu?...
Și dimineața e mult mai întunecată,
și noaptea îmi simt inima de dor însetată,
noi ne-am pierdut inconștienți,
de rabdare noi am fost deficienți...
Acum îmi pare totul un dezastru,
și timpul acum e mai aspru,
mă atârn mereu de aceleași vise,
așteptând la ușile ce au fost închise.
Ieri, noi ne iubeam sub același cer,
privind stelele, era totul un mister,
azi, lipsa ta se simte, categoric,
îmi amintesc cum iubeai atât de haotic...
Cum îmi bătea inima când îmi atingeai pielea,
cum îți căutam permanent privirea,
acum am rămas doar cu mii de senzații,
cu sufletul ce necesită atâtea reparații...
CITEȘTI
Zbucium
PoetryTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
