Tu, sufletul mi-l conduceai,
și trupul te urma atunci,
de fiecare dată era tot mai diferit,
și tot ce simțeam speram să dureze la infinit.
Îmi spuneai că nu am nevoie de certitudini,
căci tu vei rămâne lângă mine pretutindeni,
știam că era doar o minciună,
atât de ireal, povești de noapte bună...
Atâtea promisiuni și jurăminte false,
prea puține sentimente, prea multe interese,
dominată eram de-al tău parfum,
acum a rămas doar miros de fum,
Tot ce am simțit a ars rapid,
și sufletul a devenit rigid,
și încă arde...încă doare mai tare,
e nevoie de vindecare sau de adaptare,
Previzibil sfârșitul, ideal începutul,
poate aș fi putut schimba sfârșitul,
dar eu m-am rătăcit printre ale tale cuvinte,
și te-am crezut...
CITEȘTI
Zbucium
PoetryTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
