Tu m-ai lăsat așa...
eu mi-am dorit să te pot îmbrățișa,
dar ai dispărut, visul s-a sfârșit,
atât de rapid, un haos liniștit.
Ireal într-un final,
teatral, ușor artificial,
extaz și agonie,
acum doar melancolie...
Realitate versus iluzie,
atâtea gânduri, doar confuzie,
am sufletul mai rănit ca înainte,
nu poate fi vindecat de cuvinte.
Va trece și această zi,
te voi uita, dar nu astăzi...
tu mi-ai lăsat durerea ca amintire...
Oare chiar a fost iubire?
Oare atunci mi-ai simțit neputința?
Oare acum îmi simți suferința?
Tu m-ai abandonat cu ușurință,
și eu te-am așteptat din obișnuință...
CITEȘTI
Zbucium
PoetryTot ce-am scris aici, am scris din suflet, am aruncat durerea pe hârtie, și ce-a ieșit, e pentru tine... Chiar dacă nu vei afla acum, sper să o citești cândva, sper să nu mă uiți așa... așa ușor, așa curând...
