Jurnalul unui nebun

Ziua 1

Ma uit in jur si vad doar intunericul ce ma inghite. Nu am casti, nu am iertare, nu am nici macar durere ori suspans. Doar exist si nimic mai mult.Gura se deschide si fredonez. Nu stiu daca este vorba de un cantec ori pur si simplu trebuie sa fac ceva. Vreau sa imi confirm existenta, vreau sa interactionez cu o entitate rationala. Un coleg de clasa imi face semn sa ma apropii. Urmeaza o intrebare. Asta ma bucura. Ma intreaba, coexistam in univers, ma recunoaste ca entitate rationala la randu-i si imi cere ajutor. Deci asta imi poate confirma existenta. Ma gandesc la raspuns si transmit informatia foarte usor. Cineva a auzit conversatia. O alta entitate se trezeste la viata si imi darama teoria printr-o singura propozitie de totala idiotenie "Nu e asa." O privire ma sfrunta si simt un zambet interior de la entitatea adversa. Un inger neincoronat inca crede ca poate detrona un diavol recunoscut. Vreau sa atac dar entitatea prima, si aparent impaertiala, deci umana, imi spune " Taci dracului , esti inutila! A zis ca nu ai dreptate. Ea stie deci e desteapta. Tu nu esti ea deci esti proasta." Toata existenta mi-a luat sfarsit. Doar din cauza unui ingeras sunt inutila.

Ma intorc cu spatele si ma indepartez. Vreau sa fiu singura, un demon ranit ori invins este cea mai periculoasa entitate rationala. Incerc sa inspir adanc vaporii infecti ai infrangerii nedrepte dar simt ca ma inec.

O alta entitate nevinovata apare in fata mea pentru a-mi cere vreo favoare cu capul plecat. M-a privit in ochi. Nu a trebuit sa spun vreun cuvant. S-a speriat si a plecat.

Sa nu ma privesti in ochi... Iadul e gol pentru ca in ochii mei se ascund toti demonii.

Arunc o privire bancii si scriu in lemnu-i dur si nevinovat: " Ziua 1 "