Jurnalul unui nebun

Ziua 6

  E groaznic... Totul se invarte, totul se inteteste, sunt inghitita de o avalansa de durere... Vreau sa tip, vreau sa ma puteti auzi pe mine si nu vorbele mele. Vreau sa imi puteti simti durerea, nu sa va lasati inselati de un zambet ce pare atat de autentic dar defapt e mincinos. E dureros, stii?... Nu pot vorbi cu nimeni in final. Nu pot avea incredere in nimeni. Nu am alta alternativa decat sa reneg un sangele infectat cu pacate si prietenii, toate mastile vietii mele in definitiv. Nu vreau sa cred ca aici se sfarseste. Nu vreau sa cred ca al meu e infinitul caci nu il pot cuprinde doar cu cuvinte dulci si lacrimi de nectar. Vreau doar sa stiu ca nu voi muri ca o fata cuprinsa in masa populatiei. Vreau doar sa stiu ca am contat pentru cineva...

Ma auziti? Pentru voi strig aici si acum. Pentru voi ma zbat si renunt la moarte. Desi stiu ca daca acum imi marturisiti ca ati muri dupa mine...stiu ca atunci cand faptul va fi consumat nu va fi nicio lacrima de fericire ca m-ati cunoscut. Doar lacrimi de durere ca am plecat in nefiinta, ca nu am mai ramae cu voi. Ati ramas egoisti pana in final. Eu ma voi intoarce  unde m-am nascut, unde infernul ma imbratiseaza cald si ma ineaca in pacat. Eu voi fi fericita... Dar voi trebuie sa imi rapiti si asta, nu-i asa? Mi-a ajuns pana in gat... Simt cum rasuciti cutitul in torace chiar daca aveti in fata un cadavru. Vreau doar sa ma auziti... Cer prea mult? Va vad foarte uimiti cand va spun asta. Vad ca nu vreti sa ma intelegeti. Va irositi viata cu un demon... Va irositi clipe pretioase pe un suflet deja pierdut. Desi am spus destule, simt inca ca nu m-am descarcat. Astept doar apocalipsa... Doar atunci va voi putea arata pe cine ati distrus... Da, asta e Ziua 6 cand am inebunit de tot...