"Simplă pubertate"

Merci, dragoste.

Dragostea este o catastrofă magnifică: să știi că te îndrepți cu toată viteza spre un zid și totuși să accelerezi, să alergi cu zâmbetul pe buze, să aștepți cu curiozitate și euforie clipa când totul se va face praf.
Dragostea este singura decepție programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu și mereu.
Credeam că nu voi fi orbită niciodată de dragoste...
Totul este imprevizibil.
Imprevizibilitatea mea s-a oglindit în irisul de abanos al unei fantome. Această fantomă a fost o parte din gimnaziu și liceu.
Acum mă delectez doar cu parfumul inocenței și a scrisorilor trimise în clipa orei 06:45 am, miercuri.
Fiecare zi trecătoare fiind mai necruțătoare decât un tribunal, dar speranța îmi pictează iluzii fantomatice, iar faptul unei ezitări cauzate de auto-conștiința că "eu nu sunt cea ce sunt momentan", sunt altcineva, port o mască necuvântătoare a afecțiunii.
Însă corpul arde de impertinențe de a mă expune, de a fi auzită. Această înfrigurare scrisă ca țârâitul deșteptătorului în toiul unui vis erotic.

Cât de ambiguu și dezarmant este cuvântul, continui să pictez fluturi din cerneală.

Continui să sângerez pe hârtie indiferent de consecințe...

Cât de trivial este faptul de a confesiona unei hârtii fără destinație, fără destinatar, pe piesa grupei „Men I Trust", pe când ești bazată pe faptul că nu există o frază cu conotații pozitive în care să se fi întâlnit  acel „Men"(bărbați) și „Trust"(încredere), cu excepția stărilor de ebrietate sau acelor din clinici psihiatrice, sau femeile cărora li s-a impus disperare și destinul de a avea relații tandre doar cu pisicile și modelele din reclame de tip: Pietro Boselli, David Gandy, Tobias Sorensen de pe Tumblr. Confirmând aceste de iluzionări prin masturbare la account-urile fake acestora de pe Tinder.

Eu sub demnitatea mea. Afirm că mrejele afecțiunii (inclusiv consecințele acesteia)  sunt mult mai periclitante decât o boxă „Dolby" cu muzică catolică dată la volum maxim într-una dintre sectele teroristice musulmanice din Iraq.. Cazul dat le dedic părții feminine.

Credeți-mă partea masculină se axează pe o teorie funcțională și ACTUALĂ. Constatez pe baza unui interogatoriu a „masculilor" (LOL, îmi place acest cuvânt) petrecut timp de o viață.

A seduce o fată înseamnă a reduce distanțele. Centimetru cu centimetru. Trebuie să câștigi teren.
Dacă vezi o fată care îți place, trebuie să te apropii de ea (2 metri).

Dacă îți place de la distanța asta, începi să vorbești cu ea (1 metru).

Dacă zâmbește când îi înșiri balivernele tale, o inviți să danseze sau să bea ceva (50 centimetri).

Apoi, te așezi lângă ea (30 centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o șuviță după ureche (15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbește-i puțin mai îndeaproape (8 centimetri).

Dacă respiră mai puternic, lipește-ți buzele de ale ei (0 centimetri).

Scopul acestei strategii este să obții o distanță cu coeficient negativ, prin pătrunderea unui corp străin în corpul victimei (-12 centimetri conform mediei naționale).

Simplu. Clar. Cuprinzător.