"Simplă pubertate"

Cuvinte sece

Chiar uneori mă teleportam în tranșee confesionale pentru a recunoaște încă odată faptul că... „Hey, scrii despre dragoste, dar nu crezi în ea..UUUUU...."

Recunosc nu sunt adolescenta fanatică ce idolatrează dragostea ca pe un ultim bilet de intrare la concertul trupei AC/DC, când în fața ta stau aproximativ 30 de persoane și își demonstrează măiestria datorării prin smulcituri și fracturi persoanelor date pierzaniei (Legea naturii: Doar cei puternici înving), însă am un simțământ argasmic când scriu despre aceast prozaism nerentabil.

De ce scrii? Blog, serios? Mai ieri scriai istoria unei fete înlănțuite în frica decesului și înamorării deluzionale, pe când azi te-ai apucat de blog. *Referire la „Veșnicia din mine"*

DA, OK, m-am apucat de blog pentru a-mi confirma confesiuniile prin faptul că până acum am crezut că sunt faimoasă doar în mintea mea, iar mai ieri toți mă evitau ca pe o ultimă scamă de pe hanoracele lor ce le strică aspectul :(

Astăzi probabil a fost o zi penibilă. NU folosesc conotații de tip ticăloasă, "tot ce am avut au fost cugetări negative asupra unui eventual act de suicid sau supradozare cu propriul suflet", căci perspectivele urmate de un blog ar fi *promovarea pozitivismului și a concepției filozofice potrivit căreia binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile.

Sigur, această *afirmație* fiind valabilă doar pentru sexul oral, nu și pentru rațiunile milenare de tip lui Joker, Robert Langdon, Alice din „De vorbă cu Alice" sau protagonistei din „Ask me anything".

Niciodată nu ați trecut prin dilema „Cine sunt? Care e menirea existenței mele?.."

Personal, azi mi-am confirmat această linie directoare ce îți străpunge creierul neajutorat odată cu corpul tutungiu pe la orele 3AM + o discuție inițiată pe neașteptate dintre profesorul de geografie și o adolescentă penibilă în conceptele ideologice ale vieții.

În principiu acest dialog generat de decizii lamentabile a servit mai mult ca un testament pentru viața mea. *Scuze, mama*

Datorită acestei convorbiri într-o oarecare măsură monologice am definit viața după cele multe reguli ale vieții.
1. Bătrânețea și memoriile sunt mai neceuțătoare decât un tribunal.
2. Căsnicia este făcută pentru cei ce nu cunosc ce înseamnă dragostea.
3.Poți oricând să te împodobești cu aripile cuiva, dar niciodată să zbori.
4.Orice sex are consecințe. După regulă negative.
5.Nu lăsa pe cineva să-ți tragă cortina vieții.
6.Niciodată să nu spui pentru totdeauna.
7.Regulile sunt alcătuite pentru cei speriați de libertate.
8.Perfecțiunea nu atrage atenția.
9.Viața nu stă-n timp pierdut.