Primisem o scrisoare în circumstanțe neașteptate. Era o zi pe cât de proastă posibilă, a 10-a zi de la moartea animalului meu de companie cu care nu am regretat 6 ani, până acum, totul fiind o ambiguitate dexteră. Viața, învățământul, familia, totul este o încețoșare ca și când viața mi-ar fi oferit -4.
Părinții mă "educă" într-u cât violența în această "familie" e primordială, esențială. Uneori am senzația că ei i se oferă loc de cinste la orice masă. Deci, cred că ați conclus că și azi am fost supusă banalei violențe.
În fine, veneam spre casă ascultând ,,Indolore-Let me find out" pedalând cu răbdare prin haosul de vise și drumul parfumat de ploaie. Cotisem spre stânga pentru a ajunge la ușă, mașina albă era parcată în locul obișnuit, o priveam ca un peisaj alb-negru auster. Trupul statuar și solitar umbrea portiera. Regretasem că ochii însetați de frumusețe se priviseră. Era un contact ce vorbea de la sine.
O grimasă se înfățișă pe fața acestuia, un zâmbet rebel și neastâmpărat ce îmi șoptise că a prins autorul scrisorilor. În comfortul zgomotelor altor mașini din depărtare ochii se jucau timp de 4 secunde apoi se redirecționaseră spre scop- de a intra in casă.
Deschisesem mai întâi ușița cutiei poștale pentru a verifica dacă nu i-au venit mamei iarăși scrisori din partea centrului de yoga sau tatălui de la oficiul directoral al companiei. Luasem fără calcul sau încântare teancul aspru de plici. Unul se ivea ca o stea într-un abis pustiit de viață.
Un plic de un roz fuschie divulgă o scrisoare....Dragă V,
Salut. Fac presupuneri, recalculări la momentele în care ne-am întâlnit.
Mersi pentru indicii, mi-am dat seama că suntem vecinii pe care îi despart senzații. Oricât de aproape ai fi, simt că între noi sunt oceane și mări. Coridoarele școlii nu le mai țin minte, astfel că erau doar o culisă în care erai tu.
Acum îmi dau seama care este motivul acestei scrisori, întrebarea: Unde îți dispăruse buclele?
Clasa 9-a a fost o etapă nouă pentru tine, de ți-ai tuns părul ca o activistă? :)
Sau examenel te speriaseră?
Nu zic că îți stătea rău, doar că buclele te evidențiau de fetele cu părul lins după moda Kardashian.
Acel mototol mă luase prin surprindere, îndeosebi la ora 23 după sesiunea de la facultate. Dreptul e epuizant. Sper că nu-ți irosești orele pe așa ceva.
După tot acest timp și toți acești ani trecuți ca printr-o clipire, știu că ai crescut. Dar nu știu dacă te voi mai avea prin preajmă așa că haide să nu mai creștem împreună.
Scrisorile tale m-au făcut să zâmbec.
Însă mă tem să nu mă blochez în adolescența ta.Cu nerăbdare,
C*zâmbeam la citirea acestor fraze neîndemânatice, de parcă îmi pictaseră un suflet.
CITEȘTI
"Simplă pubertate"
RandomAici nu veți confirma așteptările de pe Wikipedia, gen: blogul- un intrument alternativ de comunicare și creaționism.. Veți întâlni o ordinară adolescentă cu principiul "Bate în ușă sau mori"... #MyLifeIsAFuckingDream