The only Omega | YoonMin [tradusă]

20: Urmărindu-ți Parfumul.

E întuneric.. Cineva să mă ajute.. Îmi e frică.. Yoongi, am nevoie de tine..

~ Yoongi's POV ~

Eu și cu băieți ne-am separat pentru a-l căuta pe Jimin. Continuam să îi aud vocea cumva în mintea mea. Nu știu dacă era din cauză că eram foarte îngrijorat sau pentru că începeam să îmi pierd mințile. Deja îl căutam de o oră și niciun semn de unde ar putea fi. Am văzut pe cineva fugind în întuneric, dar aroma lui de scorțișoară m-a făcut să realizez că era doar Jungkook.

"JK!" Am țipat și băiatul s-a întors și a început să alerge spre mine.

"Hyung. Vreun semn?" Jungkook a întrebat cu îngrijorarea în ochii lui. Nu eram singurul care era atașat de Jimin, toată lumea îl plăcea. Ce e acolo ca să nu îți placă de el? E pur, drăguț, mereu politicos.. Doamne, îmi e atât de dor de el. Toată noaptea am încercat să îmi țin emoțiile din a-mi părăsi corpul doar ca să nu îi îngrijorez pe ceilalți mai mult decât sunt deja și să se concentreze mai bine.

"Nu.. Nu știu de unde să încep.." Am oftat. Am auzit pași venind din dreapta mea și când mi-am ridicat privirea l-am văzut pe Namjoon și Jin fugind spre noi.

"Yoongi! Am găsit aroma lui Jimin!"

Asta a fost destul pentru mine ca să mă facă să îi urmăresc. Am ajuns în fața unui restaurant extravagant, dar nu era nimeni aici de vreme ce era doar 4 dimineața. Restaurantul se deschidea în câteva ore.. nu aveam atât de mult timp.

"Nu pot să îi simt mirosul lui Jimin.." Jungkook a spus, încercând să miroasă împrejurul lui. "Stai.. Cred că l-am găsit.." Jungkook a pufnit, în timp ce a început să meargă. Ne-am uitat confuzi la el, dar încă urmărindu-l pe cel tânăr, până când am ajuns în cealaltă parte a restaurantului, văzând doar un tomberon mare și un geam mic lăsat deschis. Jungkook a încercat să se urce pe pereți pentru a se uita pe geam.

"E baia, cineva să mă împingă înăuntru.." Jungkook a spus, în timp ce Namjoon și Jin au început să îl împingă. Încă nu înțelegeam ce însemna asta, dar dacă asta ne ajuta ca să îl găsim pe Jimin, atunci așa să fie. L-am ajutat pe Namjoon și Jin să îl împingă pe maknae pe micuța fereastră. Nu era nici o problemă pentru talia lui mică, dar fundul lui s-a blocat.

"Mai tare!" Jungkook a șoptit și noi l-am ascultat. Ne-am folosit toată forța pentru a-l împinge cât de tare am putut și însfârșit a intrat. Am auzit un zgomot de la Jungkook căzând pe podeaua de la baie, urmând un geamăt.

"Ești bine?" Jin a șoptit așteptând răspunsul lui Jungkook.

"Da.. Cred că am găsit ce căutam. O să încerc să mă urc înapoi." A răspuns maknae-ului. Câteva momente mai târziu, l-am văzut pe Jungkook uitându-se la noi dinăuntru cu un nas însângerat.

"Oh Dumnezeule! Jungkook, ce s-a întâmplat?" Jin a șoptit tare.

"Am căzut în față. Prindeți-mă de mâini și trăgeți-mă."

Am repetat procedura, dar de data asta, în loc să îl împingem pe Jungkook, îl trăgeam. Dacă v-ați fi uitai la noi fără să știți contextul, ați zice că suntem nebuni, probabil, de abia scăpați de la spital. Mai ales, de vreme ce Jungkook încă își purta pijamalele albe, pentru că nu l-am lăsat să se schimbe.

Jungkook a ieșit cu succes din restaurant și s-a căutat în buzunar doar ca să ne arate o batistă albă. Toți eram confuzi și Namjoon a luat-o pentru a o mirosi. Arăta dezgustat și a început să tușească imediat.

"Ăsta este cloroform ce dracu! De ce m-ai face să miros aia, poți să rămâi inconștient din cauza aleia!" Namjoon a țipat.

"Shhh.. nu mai țipa! Jungkook, ce e asta?" Jin a întrebat, încercând să îl oprească pe Namjoon din a mai tuși, bătându-l pe spate.

"Nu știu, era drăguță așa că am luat-o. Dar nu după asta m-am uitat. Uitați-vă la asta." Jungkook a continuat să se caute în buzunar, până când a scos un breloc de chei cu hulk.

Namjoon și Jin păreau confuzi, dar știam exact ce era aia. Era brelocul lui Jimin. Ceea ce era incredibil, era abilitatea lui Jungkook care a putut să îl detecteze doar folosindu-și mirosul. V-a deveni într-adevăr un adevărat Alfa și categoric mult mai puternic decât noi.

"Brelocul lui Jimin.." Am murmurat.

"Atunci avem un indiciu!" Jin a exclamat fericit.

"La dracu.." Namjoon a gemut.

"Ce s-a întâmplat? Ăsta e un lucru bun! Nu-i așa..?" Jin a întrebat confuz.

"Nu vezi? Brelocul ăsta dovedește că Jimin a fost aici. Și fix lângă aia, Jungkook a găsit o batistă înmuiată în cloroform." Namjoon a explicat, în timp ce toți ne uitam confuzi la el.

"Jimin a fost răpit."

Când am auzit asta, ochii mei s-au schimbat într-un roșu complet și am simțit cum furia mă prelua. Gândul la Jimin fiind răpit mă făcea să simt ceva ce nu am mai simțit vreodată. Voiam să omor pe oricine îmi rânea Omegaul. Fără să mai conteze consecințele.

"Băieți, asta devine serios.. ar trebui să sunăm la poliție.. Nu putem face nimic, serios." Jin ne-a spus.

"Nu! Trebuie să îl găsim pe Jimin!" Jungkook a zis cu lacrimi în ochi.

Băieți au început să se contrazică cu următorul nostru pas, dar nu puteam să stau acolo și să îi ascult. Trebuia să fac ceva. Trebuia să îl găsesc pe Jimin. Am mers în altă parte departe de grup, auzindu-i țipând numele meu, dar nu îmi mai păsa. Nu mai eram eu. Lupul meu interior încerca să i-a controlul corpului meu și pentru prima dată în viața mea.. Aveam de gând să îl las.

~ Taehyung's POV ~

Dormeam ca deobicei în camera lui Jungkook care era acum camera noastră. Încă aveam ochii închiși în timp ce îl căutam pe Jungkook cu mâna. Mi-am deschis ochi și am realizat că eram singur. Unde era Alfaul meu dulce?

M-am ridicat din pat și am început să cutreier în jurul apartamentului. Puteam vedea răsăritul prin geam, dar nu i-am văzut pe ceilalți. Am ciocănit la ușa fiecăruia și nu am găsit pe nimeni, înafara lui Hoseok care dormea adânc, sforăind.

Am încercat să îl trezesc, scuturându-l și într-un sfârșit am reușit după câteva minute.

"Mhm.. Ce oră e..?" Hoseok a gemut.

"Nu știu.. în jur de 6 dimineața." Am răspuns.

"Atunci de ce m-ai trezit?"

"Hyung.. suntem singuri. Toată lumea a plecat." Am răspuns văzând confuzia de pe fața lui Hoseok. A început să își frece ochii, pentru a putea vedea mult mai clar.

"Ce vrei să spui?" A întrebat.

"M-am trezit și Jungkook nu mai era.. și pe urmă m-am uitat în jurul apartamentului, am realizat că suntem decât tu și eu." Am răspuns, scărpinându-mă la ceafă. Hoseok și-a deschis gura pentru a spune ceva, dar a fost întrerupt de ciocăniturile de la ușă. Amândoi am fugit jos pentru a deschide ușa de la intrare, întrebându-ne cine ar putea fi și unde erau ceilalți membri.

Am deschis ușa și l-am văzut pe.. Jimin.

Era palid, hainele lui erau murdare, toată fața lui era acoperită de vânătăi și sânge uscat. Arăta de parcă a fost într-o luptă sau ceva rău.. tremura și ochii lui arătau goi.

"Jimin.. ce s-a întâmplat?" Am întrebat, începând să mă îngrijorez rău. Jimin nu mi-a răspuns, pentru că leșinase în brațele mele.

Ce dracu s-a întâmplat??

Unde e toată lumea?!