The only Omega | YoonMin [tradusă]

39: Spirală Descendentă

Doar cateva ore au trecut, dar se simțeau ca saptamani deja. Jimin niciodata nu i-a parasit patul lui Yoongi, sperand ca poate o sa se trezeasca si el voia sa fie acolo cand se intampla. Taehyung, la fel, nu l-a parasit niciodata pe Jungkook singur, făcându-l sa se simta mai bine, incercand sa il faca sa inteleaga ca el nu este un monstru. Dupa toate astea, Jungkook era doar un adolescent de optisprezece ani, avea nevoie de cel mai bun suport moral pe care il putea primi. Namjoon, Jin si Hoseok erau in sufragerie, toti fiind extenuați, fara nici o idee de ce sa faca dupa aceea.

"Nu pot sa cred ca creierul meu ma lasa balta. Nu pot veni cu nici o soluție pentru problema asta." Namjoon a oftat prinzandu-i atentia lui Jin.

"Inceteaza.. Nu e doar munca ta ca sa ai grija de noi. Putem avea grija unul de altul, nu trebuie sa te gandesti singur." Jun a spus, jucându-se cu parul lui Namjoon pentru a-l face sa se relaxeze putin mai mult.

"De ce nu se trezeste Yoongi.. Fratele meu a spus ca are doar cateva oase rupte si o mica sângerare interna pe care o poate fixa prin intervenție chirurgicală.. ar trebui sa se trezeasca.. deci de ce nu o face?" Namjoon si-a inchis ochi si si-a strans maxilarul, întrebându-se cum ar putea sa scape din asta.

Dar oricum, indiferent de orice plan cu care ar veni, Yoongi trebuia sa se trezeasca mai intai. Daca Yoongi moare.. Jimin o sa se piardă, Jungkook o sa se învinovățească si mai mult, poate pana in punctul in care o sa încerce sa se rănească, Jin si el o sa se învinovățească pentru ca l-a lasat pe Jungkook sa mearga singur, Taehyung o sa imparta aceasi tristete pe care o va simti Alfaul lui.. Toata lumea o sa neagra mearga intr-o spirala descendenta. Yoongi nu poate muri.

"Cred.. Ca e mai bine sa te gandesti la altceva acum. Incearca sa iti relaxezi mingea, si poate sa te opresti din a te mai gandi la un plan. Mama mereu spunea, daca nu poti sa gasesti ceva, opreste-te din a mai cauta, ia o pauza, calmeaza-te si poate o sa o gasesti fata ca macar se te uiti dupa ea. Daca nu suntem calmi, nu putem nici macar sa vedem lucrurile care stau in fata noastra." Hoseok a spus in timp ce continua sa se joace cu o bucata de fabrica pe care a găsit-o pe masa.

"Hoseok are dreptate. Nu te mai gandi atat de mult, Joon. Totul o sa fie bine." Jin a zambit si si-a pus capul pe umarul lui Namjoon si Namjoon la fel, si-a odihnit capul pe al lui Jin.

"Merge asta?" Hoseok a intrebat aratand spre televizorul pus in fata lor. Era un televizor vechi cu un cadru mare se lemn, dar nu parea spart sau ceva. Namjoon a ridicat din umeri, neștiind daca televizorul merge sau nu, nici macar nu stia daca era electricitate in casa.

"A cui e casa oricum?" Hoseok a intrebat, cautand pentru o telecomanda in camera.

"A varului meu." Namjoon a spus, inchizandu-si ochi, permițându-i sa doarma in timo ce il imbratisa pe Jin pe canapea.

"Insfarsit!" Hoseok a tipat fericit cand a gasit telecomanda. A deschis televizorul, care din fericire mergea, si a cautat pentru desene. A inceput sa se uite la un show aleatoriu despre o vrăjitoare de zece ani cu o coada blonda. Era o distragere de la tot haosul care s-a intamplat.