The only Omega | YoonMin [tradusă]

26: Somn Adânc

Yoongi s-a întors înapoi de la studio, unde a lucrat în ultimele ore și i-a văzut pe toți membrii bucurându-se de mâncarea care era pusă în fața lor.

"Yoongi! Ia loc, mănâncă ceva." Jin a exclamat, în timp ce îl striga pe Alfaul adormit, care doar ce intrase în bucătărie.

Yoongi a dat din cap și a luat un scaun, luând loc lângă Jimin. A luat o farfurie și a început să-și aleagă ceva din mâncărurile care erau în fața lui.

"Ah, Yoongi, nu o să îți vină să crezi ce s-a întâmplat cât ai fost plecat.." Namjoon a spus cu gura plină. Jin l-a lovit cu o lingură și a țipat "Nu mai vorbi cu gura plină!"

Namjoon a dat din cap și a început să mestece mai repede. După ce și-a înghițit mâncarea a continuat să vorbească.

"În fine, în timp ce ai fost plecat, Jimin și-a amintit ceva." Namjoon a spus făcându-l pe Yoongi să se oprească din tot ceea ce făcea.

"Serios?" Yoongi a exclamat uitându-se la Jimin.

"Nu e mare lucru.. Era mai mult un déjà vu." A spus Jimin.

"Dar tot e ceva. Nu-i asa, Yoongi?" Namjoon a spus arătând un zâmbet încrezător.

"Da.. așa cred." Yoongi a murmurat.

___

~ Jimin's POV ~

Era deja dimineață și ca de-obicei m-am trezit lângă Yoongi. Dar de data asta brațele lui Yoongi se odihneau pe pieptul meu și a fost cumva mai greu să mă ridic din pat fără să îl trezesc. M-am trezit foarte înfometat dintr-un motiv, dar nu știam ce să fac. Era o situație dificilă. Am încercat să îi dau încet mâna la o parte de pe mine și am auzit câteva gemete venind de la el, ceea ce m-a făcut să mă opresc din ceea ce voiam să fac. Am crezut să Yoongi se trezea, dar defapt, s-a apropiat și mai mult de mine, prinzându-mă complet cu ambele brațe și picioare. Stomacul meu deja începuse să scoată sunete puternice dar ce puteam să fac..

Voiam să știu măcar cât era ora și am observat că Yoongi și-a lăsat telefonul în buzunar, cel mai probabil pentru că a fost prea obosit aseară ca să își amintească să îl pună pe masă așa cum o face de obicei.

Am încercat să îmi întind mâna și să îi iau telefonul, dar era prea departe pentru mine ca să pot ajunge. Am încercat să mă mișc puțin și însfârșit am reușit să îi iau telefonul fără să îl trezesc. Am ridicat telefonul pentru a-l putea deschide ca să văd ora. Am găsit pe lockscreen-ul lui o poză drăguță cu mine.. Chair dacă nu îmi amintesc când a făcut-o.

Eram șocat să văd că era deja 11 dimineața. De obicei mă trezeam pe la 8 dimineața, nici nu mă mai miram de ce îmi era atât de foame. Mă plictiseam așa că am început să mă uit prin galeria lui Yoongi, pierzând timpul până când se trezește. Nu avea prea multe poze în telefon, câteva selca, câteva cu mine, dar asta era tot.

Deja au trecut douăzeci de minute de când mă uitam prin telefonul lui Yoongi și încă nici un semn că avea de gând să se trezească. Deci am decis să fac ceva, după ce că tot a spus că ar trebui să îmi exprim sentimentele. Păi, îmi e foame.

Am pus telefonul lui Yoongi jos și am început să îl zgudui încet.

"Hyung, trezește-te." Am șoptit.

Nici un răspuns. Era ca o piatră.

"Hyuuuung.. Îmi e foame, trezește-te.."

De data asta am auzit câteva gemete venind de la Yoongi, dar tot nu și-a deschis ochii.

"Haide.. Vreau să mănânc.." Am început să mă plâng, zguduindu-l de mai multe ori. Yoongi a început să mă îmbrățișeze cât mai strâns posibil și a șoptit, încă pe jumătate adormit: "Și eu te vreau, dar nu poți avea tot ce dorești în viață."

Răspunsul lui m-a surprins și am început să simt roșeața din obraji mei.

"Uhm.. dacă te trezești, o să te las să mă săruți." Am spus, sperând că asta o să îl trezească categoric. Și am avut dreptate. Yoongi și-a ridicat capul imediat, uitându-se în ochii mei.

"Vorbești serios?" A întrebat cu o privire serioasă. Doar am dat din cap, fiind un pic jenat de ce urma să se întâmple. Yoongi a rânjit și mi-am închis ochii, așteptând să mă sărute. Dar înloc, am simțit cum toată greutatea lui a încetat din a-mi mai storcoși corpul și când mi-am deschis ochi, l-am văzut pe Yoongi stând lângă pat.

"Ce.. Ce faci?" Am întrebat confuz.

"Nu îți face griji, o să te sărut, dar nu acum. Ai spus că îți e foame, așa că mergi în bucătărie, o să îmi fac repede un duș." Yoongi a spus zâmbind tot timpul. Zâmbetul lui m-a făcut să mă roșesc și mai tare, dar l-am ascultat și m-am dus direct jos fără să mai spun vreun cuvânt.

Taehyung stătea la masă, mâncând un măr și arătând un pic obosit.

"Bună dimineața.." Am murmurat captându-i atenția lui Taehyung.

"Jiminie! Bună!" Era surprins, vocea mea probabil l-a speriat și i-a intrerupt gândurile.

"Uhm.. a mai rămas ceva de mâncare?" L-am întrebat pe celălalt băiat, a dat din cap arătând spre frigider. L-am deschis și am luat câteva din resturile de la micul de jun pe care l-am ratat din cauza lui Yoongi.

"E totul în regulă?" L-am întrebat pe Taehyung.

"Mhm.. Jungkook nu a putut sa doarmă din cauza durerii pe care o simte și dacă el nu doarme, nici eu nu dorm. Așa că sunt doar îngrijorat și obosit.." Taehyung a oftat tare.

"Jungkook e în dureri? De ce?" Eram confuz. Nu îmi amintesc ca Jungkook să fie rănit sau ceva, de fapt, seara trecută era în regulă.

"Oh, doar lucruri de Alfa cred.. Jin l-a avertizat că ăsta e un proces dureros, dar nu se aștepta să fie chiar atât de dureros.. Sunt îngrijorat, Jiminie. Tu ce ai face dacă Yoongi era în dureri?" Taehyung a spus cu o privire tristă pe fața lui. Întrebarea asta m-a făcut să mă gândesc. Ce aș face?

"Aș încerca să stau alături de el și să îl ajut cu orice îi trebuie ca să se simtă mai bine.." Am răspuns gândindu-mă la modul în care Yoongi a avut grijă de mine zilele astaea.

"Exact, Jimin. Asta e tot ce pot să fac, dar speram să pot face mai multe pentru el.. Speram să fi putut să îi alung toată durea.." Taehyung s-a bosumflat.

Săracul de el. Înțeleg cât de frustrant e să vezi persoana iubită fiind rănită și tu să nu poți face nimic în legătură cu asta. Așa se simte și Yoongi? De asta are mereu grijă de mine? Dacă așa e.. Mă iubește? Păi.. pe adevăratul eu, nu pe Jimin cel fără amintiri. Sunt foarte confuz în legătură cu relația mea cu Yoongi. Suntem doar prieteni? Suntem mai mult? Trebuie să aflu.