,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte." - regula principală într-un joc de putere și dominanță.
Diamond Ross: puternic, acerb și bântuit de fantomele trecutului. Cu umerii căzuți și spatele îngreunat de povara ce-l apasă, fiind ferm convins...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ceilalți au spus ca vin în jumătate de oră.
Când trepidațiile motorului se opresc, iar eu pot să-mi focalizez întreaga atenție asupra lui, constat printre cele câteva schimbări ce s-au petrecut cu el că cea mai evidentă ar fi ochii săi împăienjeniți.
Mici, roșii și foarte neclari. E de parcă tot ce-ar fi făcut în acest timp n-a fost decât să își macine mintea și sufletul pentru ceva.
Dar acel lucru, doar de el știut, poate oare fi motivul pentru care s-a transformat? Tot ce mi-aș dori vreodată să cunosc este importanța acestui fapt pentru care îmi puteam pierde viața.
Mâinile mă furnică, iar limba aproape că mă doare, căci curiozitatea o împinge și pe ea să îl pună la zid la fel ca mintea ce țipă necontenit să opresc orice lucru bun pe care l-aș fi început, dar cu toate acestea, ceva mic și aproape insesizabil este mai puternic. Acel ceva nu vrea să știe ce a pățit el, ci vrea doar să îl ajute. Acea fărâmă din sufletul meu stopează rațiunea și o înlocuiește.
Nu știu dacă este sănătos, însă cuvintele și expresia ușor senină pe care o mimează mă stimulează să-mi înhib pentru prima oară în viața mea judecata și să dau frâu acestui sentiment mai presus decât mine.
— Pe ce te bazezi?
Scot cheia din contact și o întind spre el. Se gândește doar câteva secunde înainte de a scutura mâna indicându-mi să o păstrez eu.
Nu îl contrazic.
— Instinctul. Bag cheia în unul dintre buzunarele gecii privindu-i zâmbetul strâmb.
— Și dacă n-ai dreptate? Își trece mâna prin păr trădându-și agitația interioară.
— S-a dus și ultima pistă, mormăi supărată.
În următoarele minute coborâm din mașină îndreptându-ne spre clubul din care ieșisem cu doar câteva zile în urmă. Acum, în lumina zilei, observându-l mai bine, nu pot să nu admit.
Este un club de lux pe care Diamond din nu știu ce întâmplare îl cunoaște foarte bine. Și pentru asta îmi abțin curiozitatea în continuare. Cu coada ochiului îi privesc expresia ușor posacă. Îi simt tensiunea și pulsul accelerat. Îi văd nervozitatea prin cele cinci dăți în care își trece mâna prin păr.
Dar nu întreb nimic. Continui să rămân reticentă, căci sunt convinsă că în orice secundă s-ar putea transforma iar în cel pe care am ajuns să-l urăsc din tot sufletul.
Înainte ca măcar să ating clanța, Diamond își pune mâna pe ușă blocând-o. Involuntar, tresar, dar când îmi întorc privirea spre el este prea ocupat pentru a aținti un punct de pe pavaj pentru a mă observa.
