Capitolul 10 - Nila

76 5 4
                                    

     Acele ceasului trecuseră deja cu jumătate de oră peste opt când mi-am ridicat privirea

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Acele ceasului trecuseră deja cu jumătate de oră peste opt când mi-am ridicat privirea. Ochii pe care în ultimele zile mi-i țineam tot mai greu deschiși, acum păreau din ce în ce mai grei. Stresul, cazul pe care abia ce l-am început, Diamond... toate parcă se spărsese în capul meu. Și simțeam acele cioburi prin piele. Simțeam firicelele de sânge ce izvorăsc de peste tot. Simțeam durerea și simțeam cum mă pierd.

     Totul era în zadar, iar speranțele pe care mi le făcusem au fost călcate de Diamond în același moment în care călca accelerația noaptea trecută. Oricât am încercat să găsesc o explicație logică, singura concluzie la care am ajuns a fost că pactul cu Diamond tocmai căzuse, iar eu n-aveam vreo șansă de a face echipă cu el.

     Nu cu mintea lui tulbure!

     Nu cât timp îmi riscam viața!

     Nu cât timp planurile mele legate de mama aveau să se năruie!

     Nu așa!

     Mi-am întors rapid capul la auzul ușii deschizându-se în spatele meu. Pașii săi rapizi, dar silentioși s-au oprit la vederea mea, sprâncenele sale unindu-se pe frunte.

     — Detectiv Dvorak!

     — Domnule... Mă ridic ignorând durerea și amețeala ce îmi împânzesc capul, strângându-mi degetele în pumni. Eram așa agitată pentru ceea ce avea să urmeze...

     — Te rog, ia loc. Fac întocmai, așteptând ca el să se așeze pe scaunul de dincolo de birou.

     Asprimea feței sale și seriozitatea nu fac decât ca vorbele să îmi rămână odată cu aerul blocate în gât. Are pur și simplu acea postură dominantă ce chiar dacă este facută necontrolat, îi ascunde fiecare detaliu ce l-ar putea trăda.

     — Spune-mi, te rog.

     Iar eu îmi țin respirația.

     — Vreau alt partener, domnule Browns.

     Și el își ține respirația.

     Iar pentru o bătaie de inimă am putut vedea dincolo de mască, de ochi și de acea privire rece.

     Dar totul fusese o plăsmuire a imaginației mele, căci în niciun fel acel om nu putea fi îngrijorat.

      — Aș putea afla și motivul?

     Mă gândesc la faptul că este un joc de șah.

     Pune întrebări al căror răspuns îl cunoaște deja, calculându-și următoarea mișcare în funcție de ceea ce eu aș putea cunoaște sau nu.

     — Nu îmi pot pune viața în mâinile unui om ce nu poate avea grijă nici de-a lui. Cele două cute ce îi încrețiră fruntea erau dovada perfectă, dar au dispărut la o simplă atingere a degetelor sale.

JustițiarulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum