,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte." - regula principală într-un joc de putere și dominanță.
Diamond Ross: puternic, acerb și bântuit de fantomele trecutului. Cu umerii căzuți și spatele îngreunat de povara ce-l apasă, fiind ferm convins...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ce-s rahaturile astea?
Arunc hârtiile pe birou înainte de a le mototoli sau și mai rău, a le rupe. Palmele mă dor când unghiile mi se adâncesc în carne și vreau, din tot dinadinsul chiar, să ignor ochii vicleni ce înfig parcă pumnale în spatele meu. Îmi trec mâinile peste față simțindu-mi barba mai aspră și mai dură ca niciodată.
Ne-a învârtit exact cum a vrut el. Ne-am hrănit cu o iluzie doar ca să cădem în capcana sa.
Totul a fost un miraj fantastic.
O văd pe Nila care mai trece încă odată cu privirea peste foi ca să le lase pe birou.
Arată calmă.
Își pune ambele mâini pe masă lăsându-se în față.
Ba nu, doar fierbe la foc mic!
— Deci să înțeleg că s-a terminat? Mă întorc atunci când cuvintele sale se apropie de urechile mele. Îl privesc și mă privește. Îl confrunt și mă confruntă.
Și cine sunt eu să rămân atât de calm?
— Unde ții ascunsă mizeria, huh? Pașii mă poartă către el și doar cu coada ochiului reușesc să-i văd garda de corp ce se agită. Nu sunt singurul ce îl zărește, iar cu un singur semn îl face să se oprească. Suficient de aproape încât să-i iau din aer și destul de departe pentru a mă opri în caz ca mă gândesc să-i fac și altceva înafară de a vorbi. Doar în caz de neprevăzut. Cocaina, bordelul pe care-l ai în spate, traficul de - înghite în sec - orice.
— Nu am-
— Oh, ba ai! Râd sec și tare, dar nervos pe pierderea de timp și energie. Cum de nu mi-am dat seama? Știam că Mike îi va da raportul încă de când m-am apropiat de club. Nu a fost planul perfect nici pe departe.
Cred că doar mi-am dorit prea multe și în final am ajuns să le pierd pe toate.
Sunt un prost!
Știe de Isabel!
Privirea-mi fuge în direcția Nilei.
Înghit în sec.
Antagonic, gheața ce îmi traversează șira spinării se contopește cu focul ce îmi aleargă prin vene.
— Sub orice carapace te-ai ascunde, vreau doar să știi că ea, împreună cu toate minciunile cu ajutorul cărora ai construit-o, se vor dărâma. La un moment dat vei vedea fisuri ce încep să se formeze. Încă un pas. Aceeași înălțime, aceeași construcție, dar al naibii de nu îl pot eu domina! Mai apoi scutul tău va deveni tot mai fragil. Tu vei deveni mai fragil! Mărul lui Adam îi urcă și îi coboară în timp ce al meu rămâne blocat luându-mi parcă aerul. Totul se va sfărâma sub ochii tăi, iar odată ce se va prăbuși, iremediabil vei fi prins acolo.
