love at first sight

Brașov

Zilele continuau sa treaca si mama a decis ca vrea sa mearga la munte, mai exact in statiunea Busteni. Eu nu sunt tocmai persoana care iubeste sa mearga in excursii cu familia, insa aceasta ar fi fost prima data cand as fi mers undeva cu ei si sa iesim din oras, deci am acceptat. Tata si-a luat liber de la munca, au gasit o cazare ieftina si toate fiind spuse, peste doua zile am si plecat.  Imi era atat de frica avand in vedere ca tata e la volan, omul acesta nu e deloc atent in trafic, chiar daca spune contrariul. Tot drumul am cantat, am incercat sa dorm, insa nu am putut, imi era cumva teama de ce se poate intampla, de parca eu as fi schimbat ceva de pe bancheta din spate...in fine. Ajunsi pe la Bucuresti, mi-a sarit inima din piept cand am vazut ca omul asta s-a bagat in fata unui tir care facea sensul giratoriu. OMULE TU CHIAR VREI SA NE OMORI?!?!
Autostrada spre Brasov mi s-a parut asa frumoasa, exact cum vezi in filme, goala, cu 3 benzi pe fiecare sens de mers, minunat. Totul era asa frumos si linistit, ma facea sa uit de tot calvarul prin care am trecut.
Intr-un final, dupa ce am stat pe drumul dintre Sinaia-Busteni probabil mai bine de 2 ore, am ajuns si la cazare. Proprietară era o femeie destul de in varsta, pot spune ca avea undeva la 60 de ani insa dupa cum se misca nu ii dadeai mai mult de 50. Era plina de energie, dimineata cand ne trezeam ea era deja in picioare si isi bea cafeaua in curte. Eu si fratele meu am stat in aceeasi camera, iar parintii mei in alta camera, alaturata si imparteam aceeasi baie. Peste tot miroasea a naftalina, exact cum miroase o casa batraneasca, podelele pocneau cand paseai, era imposibil sa mergi pe hol fara sa te auda cineva. Le-am spus parintilor mei ca nu imi place cazarea, iar acestia au inceput sa ma certe, clar. Insa chiar nu puteam sa dorm in acel miros de naftalina si din cauza ca pocnea mobila incontinuu. Clar nu a ajutat nici faptul ca citisem un articol care spunea ca, daca pocneste mobila e din cauza spiritelor. Mai dormi acum, Jess. Derek plangea incontinuu dupa Andrew, iar atunci cand nu plangea, manca sau statea cu ochii in telefon. Erin ma certa ca nu ii sunt alaturi, insa ea nu intelege ca el nu ma lasa sa ma aproprii, voia sa fie singur si il inteleg... Nu e usor sa se dezvaluie secretul tau si pe langa asta sa te oblige sa te desparti de persoana pe care o iubesti. Eu incepusem sa imi descopar pasiunea pentru make-up, pentru ca, sincer, nu sunt cea mai frumoasa fata din lume, iar prin machiaj reuseam sa ascund imperfectiuni si sa evidentiez doar ce voiam eu, nu ce voia destinul. Asa ca, toata vacanta, ori dormeam, ori ma machiam si rar mai mergeam undeva cu ei. Am vizitat intr-o zi castelul Peleș din Sinaia, intr-o zi Brasovul, iar in alta zi doar am stat prin Busteni ca sa vedem inconjururile. Era frumos, avem o tara frumoasa, insa nu stim sa o punem in valoare absolut deloc. In loc sa evidentiem ce este frumos, facem contrariul, scoatem in evidenta doar ce e urat, iar asta se vede si in noi ca oameni. Daca cineva este o persoana buna, ajuta pe oricine cand are cu ce, face tot sa fie bine, insa are un singur 'defect' il aruncam de parca nu ar fi bun de nimic. Nu e tocmai ok, cel putin asta e parerea mea. Cand eram in Sinaia, Derek m-a tras deoparte si mi-a intins telefonul lui, era pus pe mesaje, mesajele cu Andrew, acesta i-a zis ca vrea sa incheie tot, pentru ca avea impresia ca Derek era cu altcineva. Nu am stiut ce sa ii spun, insa nu era safe sa isi scrie, parintii ii puteau lua oricand telefonul lui Andrew.
Intr-una din seri, fratele meu s-a dus pana la Mega Image-ul care se afla undeva la drumul principal, iar cand s-a intors avea o față greu de descris. Era speriat, socat, fericit si trist in acelasi timp. Wow. Asta da stare. Cand am ramas singuri l-am intrebat de ce are fața asta. Raspunsul m-a facut sa il cred nebun.
- Jess, l-am vazut pe Andrew. Era cu parintii si cu fratele lui la terasa de langa Mega.
Say whaaat??
- Omg...chiar esti trist. Pe bune ca ce vedeam in filme e adevarat? Iti poti imagina ca vezi persoane?
- Jess, nu glumesc si nu sunt nebun, vorbeam la telefon cu Diana si ii povesteam ca vrea sa se desparta de mine si cand ridic capul il vad la terasa. Era chiar el.
Clar, nu l-am crezut. Omul a plans prea mult si din cauza oboselii a inceput sa aiba halucinatii. Era imposibil sa se intalneasca atat de random atat de departe de casa. Ok, am inteles ca s-au intalnit intamplator in fata mall-ului, insa aici?? In Busteni? Atat de departe de acasa? Nu..imposibil.
Acesta a luat legatura cu psihologul liceului pe care il urmam amandoi, iar aceasta i-a spus ca e posibil ca mintea sa ii joace feste si sa isi imagineze ca e acolo, chiar daca nu e cu adevarat, insa el continua sa isi sustina ideea. Ok...ciudat?
Dupa mult timp am aflat ca Derek nu a vazut fantome, chiar era Andrew. Wow, chiar il credeam nebun. Sincer, nici voi nu ati fi crezut in locul meu. Acum pe bune, care ar fi fost sansele sa plece in vacanta exact cand am plecat si noi?