Răzbunare

Eu si Kevin...doar colegi?

Ma imbracam si ieseam afara. Kevin era la usa.

- Deci?

- Sa spunem ca e intr-un loc mai bun..-zambeam malefic- sau mai rau..

Am ajuns acasa,m-am imbracat in pijamale si m-am trantit in pat...dar n-aveam somn.

Era 3 AM..si am auzit pe cineva batand la usa..

- Cine poate sa fie la ora asta?..

Am deschis usa...era Kevin. Daca ma gandesc mai bine,cine altcineva putea fi?

- O mica cinste pentru o treaba bine facuta?imi arata o sticla de vin si zambea sincer.

- Normal. Hai,intra..

Ne-am imbatat..am ajuns sa ne sarutam si...cred ca va dati seama ce s-a intamplat dupa..

Cand m-am trezit,el ma tinea in brate si zambea adorabil la mine..

- Neata.

- Neata...

Mi-a luat cateva minute sa-mi dau seama ce s-a intamplat de fapt.

- Stai putin...noi doi ne-am..

- Imbatat

- Si am facut...

- Dap...

- Oo...frate

- Stai linistita..

Imi placea mult de Kevin..si nu doar ca prieten..dar el nu stia asta si nici nu vroiam sa afle..

- Hai ca eu trebuie sa plec. Dar as vrea sa ne intalnim la 16:30 la pod..stii tu unde. Am sa-ti spun ceva...important

- Ok..

Pana atunci am lenevit...m-am uitat la televizor si alte chestii plictisitoare.. La 16:30 ne-am intalnit la pod.

- Heii...

- Hei..ce era asa important?

- I-am gasit..am aflat cine sunt.. A venit timpul.

Am ramas parca paralizata..mi-am incolacit mainile subitiri in jurul gatului lui si l-am strans tare. El mi-a cuprins talia..avea niste maini asa calde..

- Stii de cat timp ii caut? -aveam lacrimi de bucurie in ochi,plangeam si radeam in acelasi timp..nici eu nu stiam sigur ce fac-

- Stiu.. -ma strangea si mai tare la pieptul lui-

Ma simteam asa bine in bratele lui,asa in siguranta.. Privirile noastre s-au intalnit,iar gurile ni s-au lipit intr-un sarut dulce...neplanificat.

- Ok...ce-a fost asta?

Nu stiu..dar mi-a placut, spuse cu un zambet asa adorabil.

Deci ne-am sarutat...si mie mi-a placut dar nu i-am spus..cred ca si-a dat seama din zambetul meu..

- Esti asa frumoasa cand zambesti..

- Stiu...-imi muscam buza-..ok deci sa facem un plan...

Avem planul perfect. A doua zi ne-am dus la sefa noastra,Emily si i-am spus ce trebuia sa stie

- Demisionez..la fel si Kevin

- Demisionati? De ce?... Sunteti cei mai buni angajati ai mei..

- De acum suntem pe cont propriu...scuze,Emily.

Am iesit pe hol.

- Nu pot sa cred ca am demisionat. Crezi ca o sa ne descurcam?

- Ne descurcam..nu-ti face griji.

Ne-am aruncat cate un zambet apoi am mers la mine acasa sa detaliem planul. Totul e aranjat. Plecam la Singapore. Se pare ca acolo locuia familia Clarke,familia ce mi-a acuzat parintii de o crima ce nu fusese comisa de ei...ci de Clarksoni. Au dat vina pe ei ca sa scape...si le-a iesit. Parintii mei au fost executati.Am ajuns la casa de copii.

La varsta de 11 ani m-a adoptat o familie iubitoare..m-am simtit bine timp de 7 ani...fix de ziua mea,cand implineam 18 ani,pe 4 iulie,parintii adoptivi au fost ucisi intr-un accident de masina cand se intorceau cu cadoul meu..si ghiciti cine era la volanul celeilalte masini: Clarksonii. Parintii imi luasera un caine...urma sa-l primesc urmatoarea zi. De atunci o am pe Tara..si tot de atunci sunt pe cont propriu si nu accept prea multa lume in viata mea. Daca l-as pierde si pe Kevin nu stiu ce m-as face...e cea mai importanta persoana pentru mine,si repet,il plac mult..dar asta-i viata. Chiar daca ne-am sarutat,nu cred ca pentru el a insemnat ceva..pana la urma suntem doar colegi.