Capitolul 14

16.3K 555 144
                                    

Lucas

Se auzea soneria. La naiba! Cine a venit să ne întrerupă acum?

-Mai bine plec, este târziu, a zis Barbara în timp ce s-a ridicat din patul meu. S-a acoperit cu cearșafurile. „Ca și cum n-aș fi văzut-o dezbrăcată adineori”, am gândit.

-Te conduc, am zis făcând pe cavalerul. Probabil era Tyler cel care suna, a presimțit cu cine eram. Fata asta e sexy.

Am coborât și ea a deschis ușa. "Tyler trebuie să fie în șoc". Am râs la gândurile mele. Nu mai puteam aștepta să îi văd fața.

M-am apropiat de ușă.

Uneori ați simțit cum se prăbușește lumea? Nu poți să te miști și nici să zici vreun cuvânt? Așa eram eu în acest moment. M-ar fi încânta să dispar în acest moment. Ne-am privit fix, amândoi nu ziceam nimic. Barabara m-a scos din gândurile mele, s-a trezit să îmi dea un sărut pe obraz și a plecat. Savannah a rămas aici privindu-mă. Nu eram capabil să zic ceva.

-Presupun că am ajuns într-un moment prost, a zis ea încordată cu privirea coborâtă.

-Nu, așteaptă Savannah!

Ea pleca. Am apucat-o de braț cu delicatețe și ea s-a întors.

-Nu, Lucas, nu trebuie să zici nimic. Lasă, nu s-a întâmplat nimic, a zis și a plecat. Totul e un rahat, un oribil rahat.

Am închis ușa trântind-o. De ce totul trebuie să fie așa? De ce? M-am dus în sufragerie și am văzut sticla de bere care era pe masă, pe care o aveam acum câteva ore. Am ridicat-o și am aruncat-o făcând sticla să se prăbușească pe podea.

Sunt un laș. De ce nu am îndrăznit să îi spun că o iubesc? De ce trebuie să mi-o trag cu fiecare fată care îmi iese în cale pentru a o uita? Rahatul ăsta nu merge. Nenorocitul de Tyler și sfaturile lui proaste.

Ea niciodată nu m-ar iubi. Suntem prea diferiți. Ea este foarte specială și eu sunt contrariul. Un băiat nenorocit, care habar nu are ce face cu viitorul său nenorocit.

Degeaba încerc să o uit, este imposibil.

Asta e ce vreau? Să o uit? Sau să mai încearc puțin? Cât de mult am de îndurat? Mă iubește la fel de mult cum o iubesc? Aș putea să mă schimb pentru ea? Îmi pasă, dar cât de mult?

Nu știu cum, Savannah, dar jur că o să îți demonstrez că te iubesc.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Savannah

Doare. Dacă ziua mea a început rău, acum e și mai rău.

De ce Lucas trebuie să fie așa? De ce trebuie să fie acel băiat care mereu mă face să zambesc, mă ascultă și mă înțelege? Dar este un gagicar care nu mă iubeste cum îl iubesc eu. De ce trebuie să fie acel băiat care mă încântă așa de mult?

Nu mă puteam opri din plâns pe banca asta din parc.

De ce trebuie să fie așa important pentru mine? Cât te urasc, Lucas, te urasc!

Telefonul meu a început să sune. Dylan.

Dylan!

El mă poate ajuta să îl uit pe acest prost. Nu mă interesa daca Ryan îl urăște, puteam face ce vreau. Pe de altă parte, Dylan e atractiv... uram personalitatea lui arogantă dar asta nu e important, doar aveam nevoie de un băiat care să mă facă să îl uit pe Lucas.

-Frumoaso...

-Dylan! Ce mai faci?

-Foarte bine, prețioaso, tu ce faci?

-Pai..- haide, gandeste-te la ceva, Savannah. Trebuie să începi asta repede.- În casă, plictisită.

-Nu vrei să te distrezi puțin?

-Da, normal.

În ce rahat mă bag acum?

-Pot să vin după tine în jumătate de oră? Jur că nu te vei mai plictisi.

-Mi se pare perfect, am zis râzând.

-Ne vedem, prețioaso.

Am plecat direct acasă după apel. Oh, Doamne, Savannah. Îl atragi pe acest băiat, da, îl atragi. Și el te poate atrage pe tine, doar trebuie să îi dai oportunitatea. Trebuie să îl uiți pe Lucas.

Am simțit motorul unei mașini. Dylan era aici. Am deschis ușa și el era sprijinit de mașină privindu-ma. Este sexy, dar niciodată ca Lucas... Nu! Nu! Nu! Este foarte sexy, mai sexy ca toți pe care i-am văzut înainte.

M-am apropiat de el și i-am dat un sărut pe obraz. Mi-a deschis protiera și am intrat în mașină. El a făcut la fel.

-Unde vrei să mergi?

-Nu știu, credeam că ai ceva plănuit. Nu am nimic în minte.

-Putem să mergem acasă la mine și apoi la o petrecere din apropiere. Dar nu vreau să te incomodez și îți dau opțiunea de a alege.

Ce? Acasă? A înnebunit? Să fiu singură cu el și apoi o petrecere?

-Te-ai gândit bine, am ceva în minte. Putem merge la....cinema?

El a râs.

-Da, dacă asta e ceea ce îți dorești.

Deja eram la coadă pentru a cumpăra floricele și a intra la film. Aveam să ne uităm la „Cabana terorii”. El a ales. Filmele horror produc totul, numai frică nu, nu știu ce se întâmplă cu Hollywood-ul.

Am intrat în sală și ne-am așezat. Filmul era destul de plictisitor și floricele s-au terminat. Dacă va trebui să iau inițiativa, o fac. L-am apucat de mână și m-am întors să-l privesc. El a zâmbit. Oh, Doamne, Savannah, nu pot să cred că vei face asta. M-am apropiat de el încet și m-a apucat de talie.

Buzele mele au făcut contact cu ale lui.

Nu știu cum, Lucas, dar jur că te voi uita.

Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum