Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 18

Lucas

M-am trezit și am simțit capul meu explodându-mi. De ce a trebuit să beau atât? Nu îmi aminteam absolut nimic din ce s-a întâmplat aseară. Doamne, uram când ajungeam în punctul ăsta. Am simțit respirația cuiva lângă mine. Am sunat o fată ieri? La naiba, uram că nu îmi puteam aminti nimic. M-am apropiat de ea și....

Savannah? Ce? Ce face ea aici? Oh, Doamne, sunt un om mort. Ryan mă va anihila. Aveam atâtea întrebari în capul meu. Nu înțeleg. Oh, Doamne, sper că nu am spus nimic compromițător ieri.

-Savannah, am spus frecându-mi capul în timp ce o priveam cât de liniștit dormea. Niște șuvițe îi acopereau fața. Părea un înger. Nu voiam să o trezesc, eram fericit știind că dormea ​​liniștită pe canapeaua mea.

Ea s-a trezit și m-a privit.

-Oh, Doamne, am adormit -a zis în timp ce își ridica geanta- îmi pare rău, Lucas.

-Așteaptă, ce faci aici? Nu îmi amintesc nimic.

Ea s-a întors pe canapea.

-Eram îngrijorată pentru tine, Lucas. Ieri când am venit... Doamne, erai destul de băut.

De ce Savannah a trebuit să mă vadă așa? Când sunt băut sunt insuportabil. Pentru Dumnezeu! Se pare că Savannah niciodată nu va avea o imagine bună pentru mine.

-Savannah, între mine și tine s-a întâmplat ceva?

Ea s-a înroșit și când și-a dat seama de ce am zis și-a acoperit fața.

-Oh, nu, nu, nu! a repetat ea iar și iar. Eu am râs.

-Doar glumeam, trebuia să îți vezi fața, am zis râzând.

-Ești un idiot.

-Fratele tău mă va face bucăți.

-Oh, nu. Liniștește-te. Ieri i-am dat un mesaj zicându-i ca probabil voi ajunge târziu pentru că sunt cu Danielle. În timp ce ea zicea asta, nu m-am putut opri din a-mi pune întrebări.

-Așteaptă, de ce aveai în minte că vei rămâne până târziu aici? am zis și ea s-a emoționat.

-M-am gândit că avem multe lucruri de vorbit.

Nu înțelegeam absolut nimic.

-Cum ar fi? am zis făcându-mă comod.

-Tu. Ce ți s-a întâmplat în ultima vreme?

Mi-am analizat comportamentul din ultimele zile. Probabil se referea la episodul de ieri.

-Dacă este vorba de ieri, scuze, da? Tocmai ieșisem dintr-o ceartă și nu mă simțeam bine.

-De ce te-ai certat cu el?

-Savannah, nu mai pune întrebari, am zis sec și ea a rămas tăcută.

-Haide, te duc acasă, am zis ridicându-mă, dar ea a rămas aici. Nici măcar nu s-a mișcat.

-Vorbesc cu tine, am zis rece. Nu știu de ce am acționat așa, probabil pentru că fata pe care o doresc cel mai mult este în casa mea și nu o pot numi a mea.

-Ce ți se întâmplă? s-a întors întrebând.

Tu ești ce mi se întâmplă. Asta e problema. Mereu ești tu.

-Haide, Savannah, de ce naiba te intereseaza ce mi se întâmpla și ce nu?

Este ironic, o tratez rău, dar pe dinăuntru, singurul lucru pe care voiam să îl fac este să o sărut.