Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 33

-Trebuie sa ne aprovizionam cat de bine putem pentru ultimele saptamani care ne-au mai ramas din vacanta, a zis prietena mea in timp ce sorbea din bautura.

-Nici macar nu imi aminti, am zis oftand.

-Iti e dor sa ma vezi in fiecare zi la scoala? a intrebat Lucas distrat.

-Da, chiar daca tu si eu nu am prea vorbit.

-Dar fata asta niciodata nu se oprea din a te privi. Mereu era "Danielle, priveste-l, e atat de frumos azi", a zis Danielle si eu eram mai mult decat sigura ca eram rosie.

Erick si Lucas au ras.

-Eram o masochista privindu-te, am confesat. Tu mereu erai cu fete.

-Nu e vina mea ca sunt irezistibil, a zis batjocoritor si eu am mijat ochii.

-Da, clar.

-Cele care trebuie sa fie geloase acum sunt ele, nu? Pentru ca acum sunt al tau.

Nu simteam fluturi in stomac, simteam ceva ca niste gorile.

Nu puteam descrie ce simteam cand Lucas imi zicea ca sunt al lui. Dar cand imi zicea ca el e al meu, e ceva complet diferit. Fericirea nu se compara cu ce simteam in acel moment.

Baiatul asta ma face complet fericita.

-Stiu, am zis dandu-i un sarut mic pe buze.

-Bine, bine, concentrati-va, a zis Erick si noi ne-am indepartat. Eu si Danielle ne-am gandit sa petrecem o saptamana in casa mea de pe plaja. De data asta fara intreruperi.

Stiam la ce se referea. Daca stiam ca tatal meu e motivul pentru care Ryan era asa, nu m-as mai fi intors acasa niciodata.

-Si de data asta fara tipete, va rog, am zis si Lucas a izbucnit in ras.

Danielle și-a ascuns fața în mâini și Erick a pufnit.

-E timpul sa uiti, Savannah, a zis prietena mea inrosita.

-Cum sa uit acele tipete? "Oh, Erick", am imitat-o.

-Savannah, gata, taci, a zis Danielle si am ramas tacuta.

Doamne, nu o sa uit niciodata asta.

-Intorcandu-ne la tema noastra, sunteti toti de acord sa mergem? Va fi cea mai buna saptamana, o pot simti.

~*~

-Savannah, Ryan, a tipat tatal meu din salon.

Acum ce voia? Nu este suficient ca este in casa asta? Si nu doar el, si sotia lui proasta.

Sa fim o familie fericita? Este nebun? Eu niciodata nu il voi ierta. Si Nicolle niciodata nu o va inlocui pe mama.

Am iesit din camera si Ryan m-a luat de mana coborand scarile.

-Acum ce? am intrebat.

-Nu stiu, haide, a zis.

Am vazut bagaje si inima mea a inceput sa bata.

Da, da, da si da! Pleaca.

Oh, Doamne, cat am asteptat asta. Am zambit.

-De ce esti asa zambitoare azi? a intrebat Nicolle.

-In sfarsit va fi pace si liniste in casa asta. Stiu ca in sfarsit v-ati dat seama ca nu vreau sa locuiti aici, stiam ca o sa va dati odata seama! A fost o placere sa va am aici, serios, dar aici nu este locul vostru. Sper sa aveti o buna călăto....

-Savannah, despre ce vorbesti? a intrebat tatal meu intrerupandu-ma.

-Nimic, de ce? Doar sunt fericita ca in sfarsit plecati.

Tatal meu a coborat privirea si Nicolle a zambit.

-Doar plec pentru cateva zile, ramaneti cu Nicolle, a exclamat tatal meu.

Ce? Asta e o gluma?

Oh, nu, nu e. Ei vorbesc serios.

-Ai de gand sa ne lasi cu o necunoscuta? l-am intrebat cu voce ridicata pe tatal meu.

-Nu e o necunoscuta, Savannah. Este sotia mea si femeia vietii mele.

Ce i se intampla? Chiar a zis asta? Si mama? Ea era cea mai perfecta femeie. Era indicata pentru el. Mereu a fost.

Si apoi apare o necunoscuta si zice ca este femeia vietii lui.

-Da? Si ce vrei, eh? Sa o strig Nicky si sa fim cele mai bune prietene? Sa ii povestesc toate problemele mele si sa ma sfatuiasca ca o mama? Tu si tot ce face parte din viata ta, puteti pleca din casa asta. Ea nu va ramane si cu atat mai putin tu.

Eram fruioasa.

-Eu sunt tatal tau. Ea va ramane. Nu te mai comporta ca o fetita, Savannah, a zis rece.

-Esti patetic, am exclamat.

Nicolle era surprinsa de comportamentul meu. Se astepta sa o tratez bine.

-Ma retrag. Mai bine plec, a zis tatal meu luandu-si bagajele.

I-a dat un sarut lui Nicolle si imi provocau scarba. Apoi s-a despartit de Ryan si cand s-a apropiat de mine, stiam ca vrea sa imi dea un sarut pe frunte si pur si simplu m-am indepartat.

Nu vreau nimic de la el.

El si-a coborat privirea si a iesit.

-Bine, eu mi-am invitat prietenii, a zis Ryan urcand scarile si l-am urmat, lasand-o singura pe Nicolle in salon.

~*~

Eram in camera mea uitandu-ma la televizor si telefonul s-a auzit. Era un mesaj.

"Sunt aici" era Lucas. Am uitat ca Ryan a invitat baietii azi.

"Vino in camera mea cand poti :)" am raspuns.

M-am ridicat din pat si mi-am aranjat parul in oglinda.

Nu mai puteam astepta, voiam sa il vad pe Lucas.

Am iesit din camera mea si am coborat. Baietii se uitau la televizor.

-Buna, baieti!

-Buna, Savannah, au zis si Lucas mi-a zambit.

Si ce voiam sa sarut zambetul ala.

Am intrat in bucatarie si mi-am luat un suc de portocale.

---------------------------------

Lucas

-Savannah a crescut, nu? a zis Alex.

-Da, mult. Este frumoasa. Daca nu era sora ta, nu ai idee ce i-as face, Ryan.

Daca puteam sa ii rup curul lui Keaton pentru comentariul asta, as face-o.

Controleaza-te, Lucas, controleaza-te.

-Taci, imbecilule, a zis Ryan furios.

-Scuze, scuze, a zis Keaton batjocoritor.

-Mi-e sete, trebuie sa beau ceva, vin imediat, am zis si am mers la buacatrie.

Savannah se pare ca nu si-a dat seama.

M-am apropiat de ea si am imbratisat-o de la spate, dandu-i un sarut pe obraz.

Ea s-a intors si si-a zdrobit buzele de ale mele.

Sa o sarut se simtea atat de bine. Sa o sarut ma facea sa vreau mai mult.

Dar o asteptam, niciodata nu as obliga-o sa faca ceva ce nu vrea.

Chiar daca hormonii mei nu se diminuau. Voiam ca Savannah sa fie complet a mea. Zgomotul usii m-a facut sa ma indepartez de ea cat de repede posibil.

Mâinile mele au început să transpire și inima îmi avea să-mi iasă din piept.

-Ce dracu faci, Lucas?