Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 39

Ce se presupune sa fac acum? Masina asta nenorocita nu ma va lasa sa ies.

Eram prea nervoasa, nu voiam să iasă nimeni de acolo. Ideea că este cineva care vrea să mă rănească m-a făcut să mă sperii mult mai mult.

De ce mereu ma gandesc la ce e mai rau?

Oricine ar fi, nu am nicio idee de unde eram. Pentru a verifica unde sunt, am mers foarte departe.

Unde sunt?

Mi-am scos telefonul si am inceput sa sun.

-Haide, raspunde.

Am inceput sa imi vad lista de contacte, cineva trebuia sa vina sa ma scoata de aici.

Ryan.

Nu, stiu ca Ryan nu ar veni dupa mine. Probabil ar crede ca e doar o scuza ca sa vina sa vorbeasca cu mine.

Lucas.

Nu, nu e modalitate in infern. Nu pot pur si simplu sa il sun si sa ii spun "Nu stiu unde sunt, vino dupa mine".

Acum ma intreb de ce nu o am pe Nicolle in contacte. Stiu ca ea ar veni dupa mine.

Tata.

Nicolle a zis ca va veni azi, asta inseamna ca e in oras.

Cineva a coborat din masina. Era asa de întuneric incat nu puteam vedea bine.

Doar stiam ca se apropie de mine.

L-am sunat pe tatal meu.

-Haide, raspunde...

Tatal meu a raspuns la al treilea sunet.

-Savannah?

-Tata, ajuta-ma, nu stiu unde sunt, stiu doar ca era o masina in spatele meu, urmarindu-ma si m-am pierdut. Este foarte intuneric aici si nu vad nimic,te rog, vino! am zis foarte repede.

-Calmeaza-te, printeso. Nu te speria, respira si incearca sa imi dai cel mai mic indiciu ca sa imi spui unde esti.

El era preocupat.

Știam că nu voi da greș, știam că el este exact cine trebuie să sun.

-Nu stiu. Voiam sa merg la supermarchet, cel de la iesirea din oras, stii care? Cel care da spre plaja.

-Da, gata, stiu care e.

-Voiam doar să testez dacă ma urmărea mașina, îmi amintesc că am făcut stânga și nu știu cum am ajuns pe această stradă. Dar este foarte întunecat și trebuie să ies de aici.

-Stiu unde e. Stai in masina, Savannah. Pur si simplu nu iesi de acolo. O sa te caut, a zis si a inchis.

Omul a inceput sa bata in geam, asteptand sa deschid. Nu, nu o sa o fac.

Era îmbrăcat în negru și purta ochelari. "Stai în mașină, Savannah. Pur și simplu nu ieși de acolo. O să te caut." Mi-am amintit de cuvintele tatălui meu și m-am scufundat pe scaunul meu.

Bărbatul a început să bată tare pe geam.

Lacrimile cadeau pe obrajii mei.

-Deschide usa sau o sa regreti, a tipat necunoscutul si s-au mai apropiat doi oameni.

M-am mutat pe scaunele din spate. Nu știu ce făceam, dar nu puteam fi calma.

Aveam nevoie de tatăl meu mai mult ca niciodată.

Nu puteam vedea foarte bine ce făceau, dar omul a spart geamul. El a deschis ușa și mi-a luat încheietura, scotandu-ma afară.

-Ce vreti? Nu-mi faceti nimic, va rog, am spus între lacrimi.