Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 15

După câteva săruturi, îl las din lipsă de aer și după o secundă îmi trage din nou buzele spre el pentru a le mușca.

Mă simt incomodă. Dar trebuie să mă țin de asta. Trebuie să îl uit pe îmbecilul de Lucas. Asta este ce vreau. Nu merită să fiu atrasă de el.

-Îmi placi mult, Savannah, a zis Dylan.

Ce se presupune că trebuie să zic? Să mint? Nu știu în ce mă bag.

-Și tu îmi placi mult, i-am zis zâmbind. Mă simțeam terminată.

-De ce nu m-ai sărutat în ziua petrecerii?

-Pai, nu știu, nu eram pregătită... am mers destul de repede.

-Stai liniștită. Nu te presez, a zis și mi-a dat un sărut pe frunte. Ma simțeam terminată, eu îl foloseam.

Ce proastă ești, Savannah! Ieși dintr-o problemă și intri în alta. Deși dacă mă gândesc bine, prefer să ma bag într-o mie de probleme dacă ies din problema asta care mă supără. Lucas.

Dylan m-a lăsat acasă nu înainte să îmi dea un sărut de despărțire, zicându-mi că va veni după mine pentru a mă duce la școală mâine. I-am zâmbit și i-am zis că mi se pare o idee genială.

O idee genială să îl uit pe Lucas, care ar fi lucrul cel mai bun care mi s-ar putea întâmpla.

-Ce faci? o întreb prin telefon pe prietena mea, Danielle în timp ce stăteam întinsă în patul meu.

-Dylan este frumos, într-un fel sau altul mă va ajuta să-l uit pe Lucas.

-Nu poți fii așa proastă, Savannah. Tu ești îndragostită de Lucas, niciun băiat frumos nu te va face să îl uiți.

-Tu nu înțelegi. Lucas nu este bun pentru mine. 1. Fratele meu l-ar omorî dacă vreodată s-ar întâmpla ceva între noi, nici măcar nu îi vorbește din cauza zvonurilor care sunt complet false. 2. El este un gagicar și să îl văd cu toate fetele care îi ies în cale doare mult. 3. Suntem foarte diferiți. Lui îi plac petrecerile, este extrovertit și distrat. Eu sunt contrariul. Aș fi prea plictisitoare pentru el. 4. Nu s-ar uita la mine niciodată. Ar trebui să îmi petrec restul zilelor mele văzându-l cum umbla cu diferite fete și eu sufăr.

-Opusurile se atrag, a zis Danielle cu speranță că se poate întâmpla ceva între noi doi.

-La naiba, Danielle, suntem oameni, nu magneți.

-Cum o fi. Ceea ce faci este rău. Ești cu o persoană pe care nu o placi, care mai mult te supără. Așa niciodată nu îl vei uita pe Lucas.

-Îl urăsc pe Lucas, îl urăsc. De ce trebuie să fie așa important, Danielle? am zis oftând.

-Mori după acel baiat, Savannah, oricât de mult încerci să negi.

-Mulțumesc pentru ajutor. Așa îl voi uita mai repede -ea a râs- uneori aș vrea să am o relație ca a ta.

Și așa am rămas vorbind până ce m-a apucat somnul. Nu am putut adormi din cauza aceluiași motiv din toți acești ani... Lucas.

Îmi făcusem o coada de cal și îmi pusesem puloverul preferat, cu un jean negru, strâns. Mâncam un măr și fratele meu a coborât. Toate aceste zile a fost distant pentru că l-am mințit, iar zvonurile nu mă ajutau. Fratele meu era iritant și foarte protector. Uneori nu îl suport, dar acest băiat e foarte important pentru mine.

-Bună dimineața, a zis încercând să zâmbească, dar i-a ieșit ca un rânjet. Să mergem, se face târziu.

-Oh, nu merg cu tine azi.