Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 8

Am zâmbit. Nu voia să plec. Am strâns-o mai tare la pieptul meu.

-Fratele tău va veni să vada ce am pățit, știu.

-Nu mă interesează fratele meu acum.

-Știi că în curând va trebui să îți regelzi problemele cu el, micuțo.

-Să nu vorbim de el, mă îmbolnăvesc. Încă cânți, Lucas?

-Da, chiar și scriu cântece cu trupa.

A zâmbit.

-Serios? Mi-ai putea arăta într-o zi? a zis emoționată. Dacă ar știi că scriu pentru ea...

-Clar că da.

-Savannah? a zis Ryan de afară.

-Așteaptă, rezolv eu asta.

M-am îndepărtat de ea și am mers să deschid ușa.

-Ce naiba faci aici, Lucas? O, Savannah, acum este o rutină să bagi baieți în camera ta? a zis privind-o.

Nu îl voi lăsa să îi vorbească așa.

-Acolo ai spus cât de prost ai fost cu ea. Și uite! Încă ești. Cum poți să vorbești așa cu ea? Controlează-ți impulsurile. S-a uitat în jos și a lovit peretele înainte de a pleca trântind ușa.

-Trebuie să învețe să se controleze, am zis în timp ce mă așezam lângă ea.

-Presupun...

Am îmbrățisat-o

-Nimic din ce zice nu e adevărat, am zis dându-i un sărut pe frunte.

-Mulțumesc, Lucas!

-Pentru ce?

-Pentru că m-ai ascultat și m-ai înțeles.

-Mereu când ai nevoie de cineva, mă poți căuta.

A zâmbit. Văzând-o zâmbind mă face complet.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Savannah

După ce Lucas a plecat, primul lucru pe care l-am facut a fost să o sun pe Danielle să îi povestesc. Ea continua să spună cât de draguț a fost cu mine și eram de acord cu asta.

Am făcut baie și m-am schimbat pentru a merge la școala. Voiam să îl vad. Da, asta voiam. L-am ignorat pe fratele meu care m-a strigat de multe ori în bucătărie și am început să merg spre școala. Câteva minute mai târziu, am ajuns și m-am apropiat de prietena mea care mă aștepta la intrare.

-Azi ies cu Erick, a zis îmbrățisându-ma fericită.

-Da, știu. Ieri mi-ai zis cam de o mie de ori, am zis râzând.

Am intrat în școala și ne-am luat cărțile. Holurile erau pline, ca în fiecare zi. Unii se sărutau, alții vorbeau și alții studiau.

În depărtare, am văzut un baiat diferit, cu părul rosu și ochii verzi, care îmi părea cunoscut.

-Acela nu e Dylan? a zis prietena mea privindu-l.

Cum să uit? Dylan, unul din dușmanii cei mai mari a fratelui meu și a prietenilor săi. Anul trecut a plecat la New York cu mama sa, dar se pare că s-a întors. Sper doar să nu aibă probleme, cum au mai avut. Mai ales Lucas, poate fi foarte agresiv uneori.

Vorbind de Lucas, venea mergând și ignorându-l pe Dylan și toate persoanele din jurul său. A zâmbit și s-a apropiat de mine.

-Bună dimineața, micuțo.

-Bună dimineața, Lucas, am zis zâmbind. Îmi imaginam cât de roșii erau obrajii mei.

-Ay, prieteno, nu poți fi mai îndrăgostită de atât.

-Ia uite cine vorbeșe, am zis râzând.

Curând, a sunat clopoțelul, ora în care începeau cursurile. După cateva ore de plictiseală infernală a venit ora prânzului. Eram așezată la masă, cu Danielle în timp ce îl priveam pe Lucas. El când m-a văzut, mi-a zâmbit, iar eu m-am întors. Melody era lângă el. Dar nu trebuia să îmi fac iluzii. Eu pentru el sunt sora mai mica a prietenului lui, nimic mai mult.

Dylan a intrat cu câteva fete agățate de el.

-Toate par idioate lângă el, a zis prietena mea.

-Știu. Așteaptă-mă, o să arunc asta. Am ridicat tava și m-am ridicat. Când am aruncat-o, am simțit o mână pe umăr și m-am întors.

-Savannah, ai rămas la fel de frumoasă ca întotdeauna, a zis Dylan zâmbindu-mi.