Viața de criminal/Creepypasta

Durere: poarta spre fericire

Toby plecase din conac. Se plimba prin padure ingandurat. Ce trebuia sa faca ca sa revina totul la normal?
Noaptea venea incet si padurea arata iar infiorator. Toby se aseza obosit langa un copat. Adoarme dar sentimentul ca e urmarit il bantuia si in somn.
Se trezi brusc cand simti un lichid scurgandu-se pe mana lui. Ridica capul si da nas in nas cu cel mai mare cosmar al sau. Omul pe care il ura cel mai mult. Omul care il distrusese. Un om care trebuia sa fie mort.
In fata lui Toby statea nemiscat tatal sau cu o privire atat de plina de ura, incat parea ca ochiii sai absorb toata lumina, creând o aura intunecata in jurul corpului sau. Hainele sale erau murdare de sange, sangele ce sarea, stropindu-l si pe Toby, din taietura de cutit ce parea atat de adanca in umarul barbatului. Toby il privi cu groaza si ura, scarbit de sangele plin de otrava al barbatului pe care candva il numea tata, care se scurgea pe mana si hainele lui. Nu trecu mult timp si contactul vizual dintre cei doi se rupse cand barbatu incepu sa rada isteric si disparu la fel de misterios cum aparu. Toby se ridica confuz si sta in garda. Privea disperat in toate directiile, cautandu-l cu privirea pe alcoolicul care ii distrusese familia si viata, dar barbatu era de negasit. Doar rasetele sale isterice se mai auzeau, atarnand in linistea padurii ca un scaiete. Pasi se auzira iar Toby, disperat, statea gata de lupta. Era prins intr-o ambuscada de cosmar. Se simtea atacat de toate umbrele din padure si mai vulnerabil ca oricand. Un grup de adolescenti se apropie de el. Toby ii priveste insistent, fiind intrigat de modul in care adolescentii se holbau la el. Era ceva sinistru. Ceva ce il tragea in trecut, in ciuda eforturilor sale de negare. Liderul grupului se apropie de el si il loveste cu pumnul tare in stomac, atat de tare incat Toby scuipa putin sange. Nu simtea durerea. Nu plangea. Doar statea privind in gol, ca o cochilie goala, lipsita de suflet si simtire. Memoria ii derula imagini atat de familiare in creier incat parca auzea in cap cum cineva ii nareaza intamplarea. Era atat de clar acum. Atat de familiar.
Batausul il mai lovi odata pe Toby. Numele sau ii rasuna in cap ca un ecou infinit. Mark....

- Ridica-te, ciudatule!
-Loveste-l mai tare, Mark! Arata-i tampitului cine e seful!

Tabloul era imprimat in mintea distrusa a lui Toby ca un tatuaj dureros de vizibil. Era clasa a 6a. Mark si grupul sau de batausi si pitipoance il bateau si jigneau zilnic.

-Plangi, schizofrenicule!
-Ewww.....uite cat sange scuipa...
-De ce nu tipa sau plange?
-Cat de ciudat e tipul....uite cum sta...zici ca e in transa....
-Sper sa moara! Imi provoaca cosmaruri...

Batausii ii invinetira aproape fiecare petic de piele de pe corp. Sange, vanatai si sentimente grele se imprimau pe baiatul cel mai diferit din acea scoala. Era diferit.....un ciudat...dar ce le facusera celorlalti? Saluta pe toata lumea, era respectuos, darnic, sincer si bun la suflet. Care era pacatul lui? Ceva ce primise la nastere fara vreo vina? Blestemul ce ii nenorocea intreaga existenta.

Si iata-l. Stand dupa atatia ani in fata aceluiasi grup. Toti erau neschimbati. La fel de sadici si nemilosi.
Dar Toby stia ca nu era la fel.
El era aproape un adult. Ei erau tot niste adolescenti. De ce?
Pentru ca asa erau de cand Toby ii omorase pe toti pentru ca sangele lor sa spele toata durerea provocata lui.
De ce erau aici atunci?
Intrebarea asta rasuna in capul lui Toby. Ochiii i se impaienjenesc cu fiecare lovitura aplicata de catre Mark. Rasetele si injuraturile grupului devin tot mai neclare. Ceata densa ii acoperi ochiii si se lasa in voia sortii, cu ultimele doua picaturi fierbinti ce i se scurgeau pe obrajii reci si palizi.
Toby inchise ochiii si se prabusi cu putere pe pamantul rece si usor umezit de roua.
Cand se trezi, ploapele sale invinetite lasara ce doi ochii sticlosi ai baiatului sa vada lumina zilei. Se ridica greoi. Merge incet spre lacul din inima padurii, insotit de parintii si colegii sai, ce stateau in intunericul umbrelor.
Ajuns la lac, isi curata fata si mainile de sange si praf si isi privi reflexia in apa. Arata hidos...fata de psihopat, ranile, parul rebel....

Hohotele si suspinele acoperira linistea padurii. Picaturi sarate se amestecau cu apa usor tulburata a lacului deasupra caruia un baiat distrus plangea cu atata durere incat parea ca timpul inghetase. Linistea sumbra inghitea imprejurimile, lasand doar plansetele pline de durere ale lui Toby sa domine.

Atunci, profitand de moment, toti cei care ii condamnara viata tanarului, iesira din umbre ca niste hiene insetate de sange. Baiatul indurerat era inconjurat de cele mai urate cosmaruri. Toti strigau la el in acelasi timp cele mai urate lucruri si cele mai dureroase replici, pe care, inima lui Toby parea ca nu le mai suporta. Inima baiatului batea cu putere, gata sa explodeze din moment in moment. Daca nu ar fi fost un ciudat, sigur ar fi simtit durerea insuportabila ce iesea din pieptul sau. Recunoscu ca toate vocile din capul lui erau toate acele persoane care il condamnau acum la moarte. Acele fantome demonice care trageau cu toata puterea sa ii fure sufletul si sa il duca in iad.
Chiar in momentul in care Toby se prabusi la pamant, scuipand tot mai mult sange, firicelele de sange incepura sa se scurga prin urechile si nasul lui, afara, patand fata chinuita a victimei. Cand inima batu pentru ultima oara, din lac iesi o lumina orbitoare si o silueta angelica il ridica pe Toby. Toti demonii din viata lui Toby fugira sa se ascunda de lumina ce o emana figura.
Faptura ii mangaie usor fata tanarului. Mila si iubirea din ochiii acelei fiinte erau infinite.
Cu ochiii usor deschisi, baiatul privi chipul salvatorului sau.
Acel chip....acei ochii....acel par....
Fata care l-a iubit din toata inima exact asa cum a fost...

-L-Lyra...
-Shhhh.....nu te forta....ai fost puternic...acum, te rog, vino cu mine. O sa am grija de tine asa cum am avut mereu..dar de data asta nu o sa mai fie nimeni care sa te raneasca. O sa fim doar noi....
-N-nu....S-Sara...o l-luam si pe e-ea?
-nu Toby...doar tu poti sa vi cu mine. Nu rata sansa, fratioare. Te rog...
-Eu n-nu pot....imi pare r-rau...vreau d-doar sa stiu c-ce mi se intampla....
-Evil te-a bagat in aceasta lume ca sa scapi de vocile trecutului tau. Ca sa fi liber, ca sa poti veni cu mine sau sa ne luam adio...nu am apucat sa ne spunem adio...
-N-nu inteleg....
-Adio Toby. Te iubesc, fratiorul meu..

Lumina orbitoare il coplesi pe Toby. Totul deveni negru iar baiatul deveni inconstient.