Eu:Amândoi sunteți importanți ,dar el nu știe cum e sa aibe pe cineva si prefer sa afle singur decât sa afle de la noi doi.
Hyunjin:M-am saturat sa tot sper ca o sa ne împăcam.
Eu:Eu m-am saturat sa cred ca inca ai putea sa ma iubești.
Spun in timp ce plec de lângă el si urc scările.
Hyunjin:Sa stii ca mă doare când te fac sa plângi si mereu ma durut.
Eu:Dacă tot mă urăști ,lasa-ma sa am viață mea!
Hyunjin:Alături de Jisung?
Eu:Nu mă refer la el.
Hyunjin:Atunci cine ai vrea sa îți fie alături?
Eu:Tu,as vrea sa îmi fi tu alaturi.
Hyunjin:Ai vrea un bou ca mine?
Lu:Nu conteaza ce bou ești,contează ca ai fost al meu si ca te vreau înapoi.
Hyunjin:..
După ce spun asta pe fața lui Hyunjin apare o lacrima iar ochii celorlalți sunt invadați de lacrimi.
Eu:Se vede ca nu mă vrei înapoi.
Cred ca deja ți-ai găsit si o iubită.
Sa uiți de mine si sa nu mai ai speranțe ca te voi iubi.
După ce spus asta încep sa plâng si intru in camera mea.
Am închis ușa si m-am rezemat cu spatele de ea.
Nu îmi venea sa cred ce tocmai s-a întâmplat.
Aud cum Hyunjin plânge dar nu o sa ma duc la el,nu o sa mai fac o greșeală.
