Dintr-o data ne-am despărțit din acea îmbrățișare si ne-am uitat unul la altul.
Doar mie mi se părea ca Hyunjin plânge?
Nu îmi vine sa cred,Hyunjin chiar plange!
Ochii lui erau roși,iar pe obraji erau multe lacrimi,nasul lui era roz si gura lui era puțin deschisa.
M-am apropiat de el,l-am sărutat si l-am luat in brațe.
Îi puteam auzi cum își trage nasul si cum respira la urechea mea.
*Convorbire*
Lu:Hyunjin, nu mai plânge.
Hyunjin:Nu pot
Lu:Te rog,nu îmi place sa te vad așa.
Hyunjin:Nici mie nu îmi place....
Lu:Hai in alta camera ca sa putem vorbi.
Hyunjin:Ok..
Jisung:Unde mergeți?
Lu:Mergem sa vorbim in alta cameră.
Jisung:Ok.
*Convorbire terminata*
Am deschis ușa si am intrat in alta camera.
Am închis ușa si ne-am pus pe o canapea de acolo.
Hyunjin s-a pus pe canapea,iar eu m-am pus peste el.
*Convorbirea*
Hyunjin:Daca vom fi dați afara?
Lu:Nu o sa se întâmple asta.
Hyunjin:Mie frică
Lu:Si mie ,dar stiu ca nu o sa se întâmple nimic.
Hyunjin:Pot sa te iau in brațe?
Lu:Nu întreba.
După ce am spus asta,Hyunjin ma luat in brațe strâns.
Lu:O sa fie totul bine.
Hyunjin:Ok
Lu:Acum calmează-te.
Hyunjin:O sa încerc.
Lu:Cu placere.
Hyunjin:Mersi.
După câteva minute de ținut in brațe, Hyunjin mi-a dat drumul si a zâmbit.
Lu:Ești mai bine?
Hyunjin:Foarte bine
Lu:Atunci hai sa mergem
Hyunjin:Hai
*Convorbire terminata*
Ne-am ridicat de pe canapea, am ieșit din camera si ne-am dus la ceilalți.
