Lu:Nu ma mai minți si nu mai încerca sa ma faci sa te iert!spun in timp ce plâng
După ce am spus asta m-am așezat pe o banca din vestiar si mi-am pus mâinile la ochii.
Hyunjin s-a așezat lângă mine si și-a pus mâinile pe spatele meu.
Lu:Pleacă si lasa-ma in pace!Din vina ta plang.
Hyunjin:Macar plângi din vina mea si nu din vina lui Jaemin.
Lu:Jaemin nu mar fi făcut sa plâng.
Hyunjin:Si daca te viola in ziua aia nu plângeai, erai fericita,nu?
Lu:Nu ma refer la asta!
Hyunjin:De ce nu ma lași sa te fac din nou a mea si ești rea cu mine?
Lu:Când ți-am zis ca vreau sa ne despărțim tu ai acceptat.
Hyunjin:Si ce voiai sa fac?Daca nu acceptam tot te despărțeai de mine!
Lu:Trebuia sa nu accepți si nu ma despărțeam de tine!
Hyunjin:Chiar daca as mai încerca tot nu ma vei ierta!
Lu:De unde ști tu ce simte inima mea pentru tine?
Hyunjin:M-am saturat sa ma gândesc la tine si apoi sa îmi aduc aminte ca nu mai suntem împreună.
Lu:Si eu m-am saturat sa plâng in fiecare seară.
Hyunjin:Am nevoie ca cineva sa îmi dea atenția si iubirea ta.
Lu:Tu vrei,dar Miji si Yuka nu vor sa ma lase sa ți-o dau.
Hyunjin:Te rog nu te mai gândi la ele si gandestete doar la noi.
Lu:De fiecare data când ma gândesc la noi,îmi vine in minte Miji si Yuka si ca ele ne-au făcut sa ne despartim desi noi ne iubeam.
Hyunjin:Si inca ne iubim,dar nu vrem sa recunoaștem.
*Convorbire terminată*
Dintr-o data se aude clopoțelul sunând,ne ridicam de pe banca si plecam in clasă.