Povestea vietii mele

Nu pot să te uit,prostule💔

Știi momentul acela când ai încă o mică speranță că îți va răspunde la mesaj, îl vei ruga să vorbiți pe apel doar pentru a încerca să faci sau să te simți că înainte când erați fericiți? Și el... nici nu se uită la mesaj, nu îți trimite mesaj și el poate a uitat definitiv de tine dar tu, știind că ești o proastă, care nu poate uita, cum toți îi spun să o facă și să treci mai departe.. Că sunt mulți băieți care poate te plac și poate care o vor face dacă le dai o șansă dar nu tu chiar dacă o faci nu poți să consideri pe unul dintre ei în stare să te facă să te simți cum te face el când vorbiți sau când pur și simplu îți trimite un mesaj , iar tu, te simți ca în al nouălea cer... Pentru că el, acel prost, gelos, neîndemânatic și mereu plin de viață, ți-a pus capac.
Tu plângi tot timpul,mai puțin în public, pentru a arăta faptul că nu ești slabă, imatură și plângăcioasă.
Nu mănânci normal uneori nu mănânci ore sau poate zile,alteori mănânci prea mult pentru că suferi..
Asculți muzică tristă în fiecare oră, în timpul pauzele asculți muzica din căști decât pe colegii care probabil îți vor spune numai jigniri, insulte și cuvinte ce dor dar alți nu le bagă în seamă dar tu o faci.
Dimineața întârzii la prima oră doar pentru ca să nu mai dai ochii cu ei și să îți strice dimineața cum ajungi în sala de clasă.
În timpul pauzelor nu mănânci doar pentru că vrei să îți faci rău ție, nu-ți mai pasă de corpul tău și de tine, nu la toate orele ești concentrată și iei note proaste, asta care te face să te consideri un eșec și că mai bine nu existai.
Când termini orele, mergi cu căștile în urechi,când vezi o stradă goală, plângi cât poți, apoi te oprești, iar acasă, când azi, te prefaci doar obosită, pentru ca să nu îți superi părinți.
Stai pe telefon încerci să găsești ceva să te facă fericită, merge, o oră poate chiar două dar după trece..
E noapte, iar tu, tot ce faci e să plângi , gândindu-te la el, la trecutul tău care era fericit, chiar dacă nu era nimic perfect, era distanța, tot v-ați putut înțelege minunat, găsești pozele cu el și citești vechile conversați doar ca să retrăiești acele clipe în care tu chiar erai fericită... asculți și muzică tristă, apoi apare piesele care îți amintesc de el, când deschizi rețelele sociale îți apare contul său, când vrei să trimiți un mesaj unei prietene, apare numele lui în tastatura telefonului, apoi când dai pe YouTube, îți apare când va începe serialul la care voia el să se uite împreună cu tine.. când încerci să adormi îți amintești că plușul cu care dormi în brațe, are numele lui și că tot nu îl vei uita.. apoi ultimul lucru ,pe care îl faci, e să stai până târziu, trecut de miezul nopții,să plângi până te doare de nu mai poți capul și să adormi uitându-te la poza lui cu telefonul în palmă...
Eu știu prea bine... Aș vrea să pot să uit sau să fac ca totul să fie bine iar eu să fiu din nou fericită.

Tu, prostule, care evident ai uitat de mine, să ști că te iubesc, eu nu te pot uita, nu mai sunt aceeași eu fără tine.. Simt că toată fericirea din viața mea a dispărut o dată cu tine, tu când îți faci rău, nu te gândești la tine, nici la mine care eu țin la tine, tu care mă consideri o obsedată doar pentru că simt că fericirea mea depinde doar de tine.
Eu nu exist în viața ta ,dar tu ești tot universul meu, prefer să nu mă mai îndrăgostesc niciodată de cineva, să rămân singură ani de zile sau poate toată viața, decât să iubesc pe altcineva,care nu este persoana ta, oricât de indiferent și rece te-ai purta cu mine, eu tot o să iubesc, împiedicatul acela amuzant, plin de viață, care e un om minunat, sper să fi fericit cu sau fără mine, cea care te sufocă cu mesaje și apeluri, doar pentru că îi este dor de tine.. Eu nu voi putea fi fericită, am încercat dar nu pot și aia e ( cum spui tu de obicei).

Un weekend frumos, mulți pupici❤😘