A trecut o lună de când mi-a dat block pe Wapp și totul s-a schimbat.
El nu mai era acel băiat plin de viață iar eu nu mai eram fericită și regretam că exist pe Pământ...
Când mă gândesc ce fericită eram înainte și că am trecut prin atâtea și totuși nu am putut rezista despărțiți mult timp fiindcă ne era dor unul de altul iar acum nici nu mai vorbim normal, o dată la 2 zile sau mai mult și sec și pe o perioadă scurtă prin mesaj fiindcă pe apel nu îmi răspunde și nu vrea.
Am încercat să mă concentrez mai mult pe studiu dar nu prea a mers fiindcă și atunci și acest moment simt un gol mare.
Am încercat orice să mă facă fericită dar totul a fost pe moment mai mult de câteva ore nu poate ține fericirea pentru mine.
Gen în fiecare secundă a fiecărei zile simt acest gol, că îmi lipsește ceva foarte tare.
Fericirea, el, iubirea pe care multe fete o primesc în cuplurile lor "perfecte și fericite" ceea ce eu nu primesc...
Eu vreau ce au alți pentru că sunt o invidioasă, eu vreau să am un tată care să mă iubească pe mine și mama, ca să am o familie întreagă, normală.
Vreau să îmi am bunicul viu să vadă cât am crescut și cât am încercat să mă maturizez cu fiecare întâmplare neplăcută prin care am trecut, și să învăț din greșelile pe care le-am făcut..
Să am părinți cu un loc de muncă și să am o soră mai mică pe care să o iubesc ca pe copilașul meu.
Să am o familie care să mă înțeleagă , nu să mă certe mereu, să îmi interzică orice și doar să mă pună să învăț.
Și cel mai mult decât orice vreau pe cel pe care îl iubesc, pe cel care mi-a dat lumea peste cap și să fie lângă mine chiar acum , să îi pot spune cât de mult îl iubesc și vreau să fie prezentul și viitorul meu...
Gen am încercat să uit, să îmi văd de viață, să încerc să văd dacă îl mai plac pe vechiul meu crush pe care îl aveam acum 2 ani și e colegul meu de clasă și păi mda am exagerat și regret mult că mi-am dat seama care e diferența dintre a place și a iubi, a place înseamnă când îți place cum arată o persoană și caracterul ei iar a iubi e diferit, e când te simți special când vorbești cu aceea persoană, când noaptea îți faci diverse scenarii înainte să adormi, când fără să vrei aceea persoană îți bântuie și visele sau îți provoacă insomnii.
Când aceea persoană te face să suferi, să plângi până nu mai poți dar tu nu renunți și nici nu poți să urăști aceea persoană sau a doua variantă să lași aceea persoană în pace, să fie fericită cu altcineva și tu să încerci să uiți, să o înlocuiești pe persoana pe care o iubești cu altcineva doar pentru a uita dar tu îți amintești din senin și plângi chiar dacă e în public.
Apoi te gândești tot timpul la el/ea, cu aceea persoană vrei un viitor, ai visuri mărețe cu aceea persoană specială, mereu îi compari pe ceilalți de sex opus cu el/ea și spui că nu exact ca el/ea, că nu are acel ceva special și nu te simți ca când vorbeați voi doi...
Când îți amintești că amândoi vă făceați planuri de viitor împreună și de apelurile și mesajele voastre care erau ieșite din comun și parcă erați într-o lume doar a voastră...
Să dorești să poți da timpul înapoi și să poți schimba ceva la viața ta și să fii din nou o persoană fericită.Nu vreau să te pierd, prostule, îl vreau pe vechiul tu,cel plin de viață fiindcă nu suport să te știu cum ești în prezent, aproape fără viață.
Te iubesc chiar dacă pentru tine, nu contează și nu îți pasă când îți spun asta dar am refuzat să ți-o mai spun pentru că credeam că e de la sine înțeles...O seară frumoasă, tuturor cititorilor mei și mulți pupici
CITEȘTI
Povestea vietii mele
Non-FictionOpera de arta facuta pentru a ma descarca de sentimente sau uneori de plictiseala dar si cu o parte din opinia si gandurile mele, putin cam dramatica:) mehh